În cazul în care o procedură străină și procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, se desfășoară concomitent cu privire la acelasi debitor, instanța va intreprinde masurile vizand cooperarea și coordonarea, prevăzute la art. 26-28, și va proceda în felul următor: A. atunci când cererea de recunoastere a procedurii straine este formulata ulterior deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare: B. atunci când cererea de recunoastere a procedurii straine este admisa ori numai formulata anterior deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare:
a) orice măsură cu executare vremelnica incuviintata în temeiul art. 20 sau 22 va trebui să fie compatibila cu prevederile procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare;
b) art. 21 nu se aplică în măsura în care procedura străină este recunoscută ca procedura străină principala;
a) orice măsură cu executare vremelnica, incuviintata în temeiul art. 20 sau 22, va fi reexaminata de instanța, care va dispune modificarea sau încetarea acesteia, dacă este incompatibila cu dispozitiile procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare;
b) în măsura în care procedura străină este recunoscută ca procedura străină principala, se va dispune, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2), modificarea sau încetarea masurilor de suspendare ori de oprire, prevăzute la art. 21 alin. (1) și (3), dacă aceste măsuri sunt incompatibile cu derularea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare;
C. atunci când va decide asupra incuviintarii, respectiv a modificarii sau prelungirii duratei masurilor cu executare vremelnica, incuviintate reprezentantului unei proceduri straine secundare, instanța se va asigura ca, potrivit legii române, aceste măsuri poarta numai asupra bunurilor susceptibile a fi administrate în cadrul procedurii secundare ori au ca obiect numai informații necesare în acea procedura.