(1) În vederea eliminării riscurilor de instituționalizare sau de reinstituționalizare, persoanele adulte cu dizabilități beneficiază de servicii sociale în mod concomitent sau în complementaritate cu alte tipuri de servicii sociale sau educaționale, culturale, de sănătate, de ocupare, altele.
(2) Pentru a preveni instituționalizarea persoanelor adulte cu dizabilități aflate în situații de vulnerabilitate sau de risc, autoritățile administrației publice locale identifică nevoile de servicii sociale la nivelul comunității, pe baza metodologiei de evaluare periodică a nevoilor de servicii sociale la nivel local, inclusiv pentru identificarea nevoilor specifice ale persoanelor cu dizabilități, aprobată prin ordin al președintelui Autorității, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Pentru asigurarea nevoilor identificate în condițiile alin. (2) , autoritățile administrației publice locale includ serviciile sociale necesare în strategia locală de dezvoltare a serviciilor sociale, precum și în planul anual de acțiune privind serviciile sociale.
(4) Evaluarea, monitorizarea și controlul privind respectarea standardelor specifice minime obligatorii de calitate pentru serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilități sunt în competența Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, prin agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București.