(1) A.S.F. își exercită competențele în scopul cooperării cu autoritățile competente din celelalte state membre, precum și cu ESMA și ESRB, ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor sau pentru exercitarea competențelor care îi revin în temeiul prezentei legi.
(2) A.S.F. cooperează cu autoritățile competente din celelalte state membre, inclusiv în cazurile în care practicile care fac obiectul unei investigații nu constituie o încălcare a unei norme în vigoare în România.
(3) A.S.F. transmite către autoritățile competente din celelalte state membre, precum și către ESMA informațiile necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile care îi revin în temeiul prezentei legi. A.S.F., în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine, transmite statelor membre gazdă ale AFIA în cauză o copie a acordurilor de cooperare relevante pe care le-au încheiat în conformitate cu art. 35 și 36 , art. 39 și/sau art. 42 și 43 , precum și informațiile primite de la autoritățile de supraveghere din statele terțe în conformitate cu acordurile de cooperare încheiate cu acestea în ceea ce privește AFIA sau, după caz, în temeiul art. 48 alin. (3) sau al art. 49 alin. (5) , respectiv art. 49 alin. (6) , autorităților competente din statul membru gazdă al AFIA în cauză. Dacă A.S.F., în calitate de autoritate competentă dintr-un stat membru gazdă, consideră că acordul de cooperare încheiat între statul membru de origine al AFIA, respectiv în conformitate cu art. 35 și 36 , art. 39 și/sau art. 42 și 43 , are un conținut care nu respectă cerințele prevăzute de standardele tehnice de reglementare aplicabile, A.S.F. poate sesiza în acest sens ESMA, care poate acționa în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010.
(4) În cazul în care A.S.F. are motive clare și demonstrabile să suspecteze că un AFIA care nu este supus supravegherii sale comite sau a comis acte care încalcă prezenta lege, aceasta notifică ESMA, autoritățile competente din statul membru de origine și pe cele din statul membru gazdă al AFIA în cauză cu privire la aceasta, într-un mod cât mai detaliat posibil.
(5) În cazul în care are motive rezonabile să suspecteze că un AFIA care nu face obiectul supravegherii sale comite sau a comis acte care încalcă prezenta lege, A.S.F. notifică împrejurarea ESMA, autorităților competente din statul membru de origine al AFIA și celor din statul membru gazdă al AFIA în cauză, într-un mod cât mai detaliat posibil. În cazul în care A.S.F. primește informații, în calitate de autoritate competentă din statul de origine sau gazdă al AFIA, adoptă măsurile necesare și comunică ESMA și autorităților competente care au transmis notificarea rezultatele intervenției sale și, în măsura posibilului, elementele importante apărute între timp. Prezenta dispoziție nu aduce atingere competențelor autorităților competente care au trimis notificarea.
(6) În cazul în care A.S.F., în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine al unui AFIA, își exercită competențele în temeiul art. 50 alin. (2) lit. h) , informează în acest sens autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA, ESMA și, dacă există riscuri potențiale pentru stabilitatea și integritatea sistemului financiar, ESRB.
(7) A.S.F., în calitate de autoritate competentă din statul membru gazdă al unui AFIA, poate solicita autorităților competente din statul membru de origine al AFIA să își exercite competențele în temeiul art. 50 alin. (2) lit. h) , precizând motivele solicitării și informând în acest sens ESMA și, dacă există riscuri potențiale pentru stabilitatea și integritatea sistemului financiar, ESRB.
(8) În cazul în care A.S.F., în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine al AFIA, nu este de acord cu o solicitare de tipul celei prevăzute la alin. (7) , formulată de autoritatea competentă din statul membru gazdă, A.S.F. informează în acest sens autoritatea competentă din statul membru gazdă, ESMA și ESRB, dacă a fost informat cu privire la solicitarea respectivă în temeiul alin. (7) , precizând motivele dezacordului.
(9) În cazul în care A.S.F., în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine al AFIA, nu acționează în conformitate cu avizul ESMA emis în baza art. 50 alin. (5d) din DAFIA sau nu intenționează să respecte avizul respectiv, aceasta informează ESMA și autoritatea competentă din statul membru gazdă în acest sens, precizând motivele nerespectării sau intenției sale de a nu se conforma.
(10) Dacă are motive întemeiate, A.S.F., în calitate de autoritate competentă din statul membru gazdă al unui AFIA, poate solicita autorităților competente din statul membru de origine al AFIA să își exercite, fără întârziere, competențele în temeiul art. 50 alin. (2) , cu excepția lit. h) , precizând motivele solicitării sale într-un mod cât mai detaliat posibil și informând în acest sens ESMA și, în cazul în care există riscuri potențiale pentru stabilitatea și integritatea sistemului financiar, ESRB. În cazul în care A.S.F, în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine al AFIA, primește din partea autorității competente din statul membru gazdă al AFIA o solicitare de tipul celei prevăzute la prima teză, A.S.F. informează, fără întârziere nejustificată, autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA, ESMA și, în cazul în care există riscuri potențiale pentru stabilitatea și integritatea sistemului financiar, ESRB cu privire la competențele exercitate și la constatările sale.
(11) În cazul numirii unui depozitar stabilit în alt stat membru, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (5¹)-(5⁵) , A.S.F., în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine al unui FIA, notifică fără întârziere ESMA și autoritățile competente pentru depozitarul în cauză, dacă are motive întemeiate să suspecteze că respectivul depozitar, care nu este supus supravegherii sale, comite sau a comis acte care încalcă prezenta lege. Prezenta dispoziție nu afectează competențele A.S.F.
(12) În cazul în care A.S.F., în calitate de autoritate competentă pentru depozitarul în cauză, primește o notificare în sensul celei prevăzute la alin. (11) , adoptă măsurile necesare și comunică rezultatele intervenției sale ESMA și autorităților competente care i-au transmis notificarea.