(1) Autoritățile competente dintr-un stat membru pot solicita cooperarea A.S.F. în cadrul unei activități de supraveghere sau în scopul unei verificări la fața locului sau în cadrul unei investigații pe teritoriul acestuia din urmă, în cadrul competențelor conferite de prezenta lege. În cazul în care A.S.F. primește o solicitare de verificare la fața locului sau de investigație, aceasta întreprinde una dintre următoarele acțiuni:
a) efectuează ea însăși verificarea sau investigația;
b) permite autorității solicitante să efectueze verificarea sau investigația;
c) permite auditorilor sau experților să efectueze verificarea sau investigația.
(2) În cazul menționat la alin. (1) lit. a) , autoritatea competentă din statul membru care a solicitat cooperarea poate cere ca membri ai propriului personal să asiste personalul care efectuează verificarea sau investigația din partea A.S.F. Verificarea sau investigația face însă obiectul controlului general al A.S.F. În cazul menționat la alin. (1) lit. b) , A.S.F. poate cere ca membri ai propriului personal să asiste personalul care efectuează verificarea sau investigația.
(3) A.S.F. poate refuza să facă schimb de informații sau să dea curs unei solicitări de cooperare în vederea efectuării unei investigații sau a unei verificări la fața locului doar în următoarele situații:
a) investigația, verificarea la fața locului sau schimbul de informații poate afecta securitatea națională sau ordinea publică a României;
b) a fost deja angajată o procedură judiciară pentru aceleași fapte și împotriva acelorași persoane pe lângă autoritățile din România;
c) a fost deja pronunțată o hotărâre definitivă în România pentru aceleași fapte și împotriva acelorași persoane. A.S.F. notifică autorităților competente solicitante orice decizie adoptată în temeiul primului paragraf, precizând motivele deciziei lor.