(1) Acțiunile care decurg dintr-o practică comercială neloială sunt de competența tribunalului locului săvârșirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găsește sediul sau, în lipsa unui sediu, domiciliul reclamantului.
(2) Deciziile de constatare și de sancționare a practicilor comerciale neloiale pot fi atacate la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(3) În scopul soluționării pe cale amiabilă a diferendelor dintre furnizori și cumpărători, izvorând din încălcarea dispozițiilor prezentei legi, și fără a aduce atingere dreptului furnizorilor de a depune sesizare în temeiul art. 10 , părțile pot recurge la procedura medierii, conform prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Orice încercare de a se ajunge la un acord prin mediere cu privire la soluționarea unui litigiu nu afectează drepturile furnizorilor și ale cumpărătorilor în cauză de a iniția acțiuni în justiție în orice moment înainte de procesul de mediere, pe parcursul său sau după ce acesta a luat sfârșit.