Stocurile minime

(1) Nivelul stocurilor minime reprezintă cel puțin cea mai mare valoare dintre cantitatea aferentă importurilor nete pe o perioadă de 90 de zile, calculată pe baza mediei zilnice a importurilor nete, și cantitatea aferentă consumului intern pe o perioadă de 61 de zile, calculată pe baza mediei zilnice a consumului intern.

(2) Media zilnică a importurilor nete se calculează pe baza valorii medii a echivalentului în țiței al importurilor din anul calendaristic precedent, stabilită potrivit prevederilor anexei nr. 1 .

(3) Prin excepție de la alin. (2) , media zilnică a importurilor nete care se ia în considerare la alin. (1) se determină, pentru perioada 1 ianuarie-30 iunie a fiecărui an calendaristic, pe baza cantităților importate în penultimul an calendaristic care precedă anul calendaristic în discuție.

(4) Media zilnică a consumului intern se calculează pe baza valorii medii a echivalentului în țiței al consumului intern zilnic din anul calendaristic precedent, stabilită și calculată potrivit prevederilor anexei nr. 2 .

(5) Prin excepție de la alin. (4) , media zilnică a consumului intern care se ia în considerare la alin. (1) se determină, pentru perioada 1 ianuarie-30 iunie a fiecărui an calendaristic, pe baza cantităților consumate în penultimul an calendaristic care precedă anul calendaristic în discuție.

(6) La solicitarea autorității competente, Institutul Național de Statistică va furniza datele statistice necesare stabilirii echivalentului în petrol al importurilor nete și al consumului intern.

(7) Datele și informațiile transmise de Institutul Național de Statistică către Eurostat, respectiv Chestionarul lunar de petrol și gaze, intitulate raportările Monthly Oil and Gas questionnaire - MOS-Oil, vor fi transmise, lunar, autorității competente în vederea verificării îndeplinirii obligațiilor de stocare, respectiv a numărului de zile de consum mediu zilnic.

(8) Calculul stocurilor minime deținute, exprimate în tone echivalent petrol, se realizează conform prevederilor anexei nr. 3 .

(1) Autoritatea competentă va stabili, anual, până la data de 30 aprilie, prin ordin al conducătorului acesteia:

(2) Nivelul stocului de urgență care urmează să fie constituit de către fiecare titular al obligației de stocare va fi direct proporțional cu ponderea cantităților de țiței și/sau produse petroliere pe care fiecare dintre aceștia le-a introdus pe piața din România în totalul cantităților de țiței și/sau produse petroliere introduse pe piața din România în anul de referință.

(3) Titularii obligației de stocare vor transmite autorității competente, până la data de 31 martie a fiecărui an calendaristic, cantitățile de țiței și/sau produse petroliere pe care le-au introdus pe piața din România în anul calendaristic anterior, pe fiecare sortiment în parte, în tone și în tone echivalent petrol.

(4) Ori de câte ori se va face referire, prin prezenta lege, la un nivel cantitativ sau cantități de țiței și/sau produse petroliere și în măsura în care nu se prevede altfel, determinarea acestor cantități se va face în tone echivalent petrol.

(5) Nivelul stocurilor minime, aprobat potrivit prevederilor alin. (1) lit. b) , poate fi redus doar pe perioada operației de înlocuire a unor cantități de produse petroliere care fac parte din structura sortimentală a acestora și numai în măsura în care înlocuirea acelor cantități de produse este necesară pentru menținerea utilității stocurilor minime, precum și în cazul punerii în circulație a stocurilor minime, în caz de disfuncționalitate majoră în aprovizionarea cu țiței și/sau produse petroliere, a situațiilor de urgență deosebită și a situațiilor de criză locală.

(6) Autoritatea competentă va verifica, trimestrial, numărul de zile de consum mediu zilnic, conform metodei stabilite potrivit prevederilor alin. (1) lit. a) .

(7) În cazul în care, în urma verificărilor, se constată că numărul de zile de consum mediu zilnic este diferit față de cel stabilit conform prevederilor alin. (1) lit. a) , autoritatea competentă va dispune măsuri pentru corectarea nivelului stocurilor și va notifica, în termen de maximum 5 zile lucrătoare, operatorii economici, titulari ai obligației de stocare, cu privire la acestea. Operatorii economici au la dispoziție 30 de zile pentru corectarea nivelului stocurilor.

(8) Ordinul conducătorului autorității competente prevăzut la alin. (1) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(1) Stocurile specifice pot fi compuse exclusiv din una sau mai multe dintre următoarele categorii de produse, definite la pct. 3.4 din anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1.099/2008:

(2) În vederea stabilirii sortimentelor de produse petroliere din care se constituie stocul specific, autoritatea competentă va selecta acele produse petroliere al căror consum intern totalizat reprezintă cel puțin 75% din consumul intern din anul de referință, calculat în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 . Selectarea produselor petroliere se realizează în ordinea descrescătoare a ponderilor acestora în consumul intern din anul de referință, calculat în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 .

(3) Calcularea cantităților de produse petroliere selectate pentru constituirea stocului specific se realizează cu respectarea nivelurilor minime prevăzute pentru stocurile specifice din anexa nr. 4 .

(4) În cazul în care stocul specific nu asigură consumul mediu zilnic calculat în conformitate cu prevederile anexei nr. 4 , pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile, autoritatea competentă elaborează un raport anual în care prezintă măsurile adoptate pentru garantarea și verificarea disponibilității și accesibilității fizice a stocurilor de urgență, precum și măsurile adoptate pentru controlul utilizării stocurilor în situațiile prevăzute la art. 7 . Raportul se transmite Comisiei Europene până la sfârșitul primei luni a anului calendaristic la care se referă.

(5) În cazul în care nu sunt constituite stocuri specifice pentru minimum 30 de zile de consum, cel puțin o treime din stocurile de urgență sunt menținute sub formă de produse petroliere în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2) .

(6) În situația prevăzută la alin. (5) , prin excepție de la prevederile art. 4 alin. (1) lit. d) , titularii obligației de stocare au libertatea de a alege structura sortimentală, cu respectarea ponderii de cel puțin o treime produse petroliere și cel mult două treimi țiței.

(1) În cazul constituirii și menținerii de stocuri specifice, autoritatea competentă transmite Comisiei Europene, pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, o notificare în care se precizează nivelul respectivelor stocuri și durata menținerii acestora, care nu poate fi mai mică de un an calendaristic.

(2) Structura sortimentală a produselor petroliere din care se constituie stocul specific se menține pe o perioadă de un an și poate fi modificată numai începând cu prima zi a unei luni calendaristice.

(1) Stocurile minime se folosesc în cazul apariției unor situații de disfuncționalitate majoră în aprovizionare, a situațiilor de urgență deosebită sau a situațiilor de criză locală, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(2) Este interzisă împiedicarea punerii în circulație și/sau livrarea efectivă către piețe și utilizatorii finali a stocurilor de urgență și/sau a stocurilor specifice, inclusiv a celor deținute, pe teritoriul României, în contul altor state membre, în cazul apariției situației de disfuncționalitate majoră în aprovizionare, a situației de urgență deosebită sau a situației de criză locală.

(1) Stocurile minime se constituie cel mai târziu la data de 1 iulie a fiecărui an calendaristic și se mențin, în mod continuu, pentru următoarele 12 luni calendaristice, pe perioada 1 iulie anul curent - 30 iunie anul următor.

(2) Obligația de stocare stabilită potrivit prezentei legi nu afectează sub nicio formă dreptul de proprietate asupra produselor petroliere care fac obiectul stocurilor minime deținute.

(3) În considerarea interesului public pentru a cărui realizare sunt destinate, stocurile specifice constituite și menținute potrivit prezentei legi, precum și stocurile specifice constituite și menținute pe teritoriul României, în contul altor state membre, precum și cele transportate pe teritoriul României nu pot fi urmărite și executate silit.