(1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritatea competentă va elabora și va supune spre aprobare Guvernului planul de urgență pentru gestionarea situațiilor de disfuncționalitate majoră în aprovizionarea cu țiței și/sau produse petroliere, a situațiilor de urgență deosebită și a situațiilor de criză locală.
(2) Planul de urgență prevăzut la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului care cuprinde, cel puțin:
a) identificarea și evaluarea riscurilor care ar putea fi cauzate de apariția unor situații de disfuncționalitate majoră în aprovizionarea cu țiței și/sau produse petroliere, situații de urgență deosebită sau situații de criză locală;
b) măsurile necesare pentru punerea în circulație, în cazul apariției unei situații de disfuncționalitate majoră în aprovizionare, în mod rapid, eficace și transparent, a stocurilor de urgență și/sau, după caz, a stocurilor specifice și, în cazul apariției unei situații de urgență deosebită sau a unei situații de criză locală, a unor cantități din stocurile de urgență și/sau din stocurile specifice, sub nivelul stocului minim constituit și menținut, în contul statului român;
c) consumatorii care vor fi aprovizionați, cu prioritate, cu țiței și/sau produse petroliere.
(3) După aprobarea planului de urgență, autoritatea competentă va aproba, în termen de 60 de zile, procedurile de urgență cuprinzând măsurile necesare pentru aplicarea planului de urgență.
(4) În cazul în care se impune aplicarea procedurilor de urgență prevăzute la alin. (3) este interzisă orice măsură care ar împiedica transferul, utilizarea sau punerea în circulație a stocurilor de urgență sau a stocurilor specifice deținute pe teritoriul României în contul unui alt stat membru.
(5) Planul de urgență și procedurile de urgență se actualizează ori de câte ori este nevoie.