(1) În cazul pierderii capacității de muncă necesare desfășurării activităților de aviație civilă specifice, ca urmare a unui accident de muncă produs din motive neimputabile personalului respectiv, urmat de invaliditate permanentă sau temporară, personalul tehnic beneficiază:
a) pe timpul recuperării capacității de muncă, de toate drepturile salariale cu caracter permanent pe care le avea la data pierderii capacității de muncă, suportate de angajator, până la stabilirea definitivă a situației sale de sănătate, fără a se depăși însă durata de 2 ani;
b) de o compensație bănească acordată lunar de către angajator, până la pensionarea pentru limită de vârstă, care să acopere diferența dintre venitul mediu lunar net indexat din ultimul an de activitate ca personal tehnic și venitul net lunar obținut ca urmare a imposibilității continuării activității în calitate de personal tehnic.
(2) Drepturile salariale cu caracter permanent și compensația prevăzute la alin. (1) se asigură de către angajatorul la care personalul respectiv își desfășura activitatea cu contract de muncă în momentul pierderii capacității de muncă.
(3) În cazul în care personalul tehnic nu mai este apt din punct de vedere medical să presteze activitățile de aviație civilă pentru care este certificat, angajatorul îi va asigura un alt loc de muncă, corespunzător pregătirii sale profesionale, cu menținerea drepturilor salariale.