LexistoriaDreptul la drept.

Achiziții care implică entități contractante din alte state membre

Azi

Legea 99/2016 · 4 articole

Articolul 58

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor art. 47-52 , entitățile contractante naționale pot acționa în comun cu entități contractante din alte state membre pentru atribuirea contractelor sectoriale în conformitate cu dispozițiile art. 59-61 .

(2) Entitățile contractante naționale nu vor folosi mijloacele și instrumentele reglementate de dispozițiile art. 59-61 în scopul evitării aplicării normelor imperative naționale de drept public care, în conformitate cu dreptul Uniunii Europene, se aplică statutului sau activităților acestora.

Articolul 59

(1) Entitățile contractante naționale au dreptul de a utiliza activitățile de achiziție centralizate furnizate de o unitate de achiziții centralizate dintr-un alt stat membru.

(2) Furnizarea activităților de achiziție centralizate de către o unitate de achiziții centralizate dintr-un alt stat membru se realizează în conformitate cu dispozițiile legislației naționale a statului membru în care este situată unitatea de achiziții centralizate.

(3) Dispozițiile legislației naționale a statului membru în care este situată unitatea de achiziții centralizate se aplică, de asemenea, pentru:

a) atribuirea unui contract în cadrul unui sistem dinamic de achiziții;

b) încheierea unui contract subsecvent prin reluarea competiției în executarea unui acord-cadru.

(4) Entitățile contractante naționale pot, împreună cu entități contractante din alte state membre, să atribuie în comun un contract sectorial, să încheie un acord-cadru sau să administreze un sistem dinamic de achiziții, precum și, în măsura în care identitatea entităților contractante a fost prevăzută în cuprinsul invitației la o procedură concurențială de ofertare, să încheie contracte sectoriale în executarea acordului-cadru sau în cadrul sistemului dinamic de achiziții.

(5) În cazul prevăzut la alin. (4) și cu excepția situației în care elementele necesare sunt stabilite printr-un acord internațional încheiat între România și statul membru în cauză, entitățile contractante participante încheie un acord prin care stabilesc:

a) responsabilitățile părților și dispozițiile de drept național aplicabile;

b) aspectele de organizare internă a procedurii de atribuire, inclusiv gestionarea procedurii, repartizarea lucrărilor, produselor sau serviciilor care urmează să fie achiziționate și încheierea contractelor.

Articolul 60

(1) Entitatea contractantă participantă la o achiziție sectorială realizată în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (4) nu are obligația de a aplica dispozițiile prezentei legi atunci când achiziționează lucrări, produse sau servicii care fac obiectul achiziției de la entitatea contractantă responsabilă pentru gestionarea procedurii de atribuire.

(2) Entitățile contractante participante la o achiziție sectorială realizată în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (4) pot stabili, potrivit dispozițiilor art. 59 alin. (5) lit. a) , repartizarea responsabilităților specifice între acestea și pot conveni asupra aplicării legislației naționale interne a oricăruia dintre statele membre în care sunt situate entitățile contractante participante.

(3) Modul de alocare a responsabilităților și legislația națională aplicabilă se menționează în documentația de atribuire pentru contractele sectoriale atribuite în comun în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (4) .

Articolul 61

(1) În cazul în care mai multe entități contractante din România și alte State Membre au înființat o entitate comună, inclusiv o grupare europeană de cooperare teritorială în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) sau o altă entitate în temeiul dreptului Uniunii Europene, entitățile contractante participante convin, prin decizie a organismului competent al entității comune, asupra aplicării dispozițiilor de drept național în materie de achiziții sectoriale ale unuia dintre următoarele state membre:

a) statul membru în care entitatea comună își are sediul;

b) statul membru în care entitatea comună își desfășoară activitățile.

(2) Acordul prevăzut la alin. (1) poate produce efecte pe o perioadă nedeterminată, atunci când este încorporat în actul constitutiv al entității comune, sau poate fi limitat la o perioadă determinată, anumite tipuri de contracte sau una sau mai multe atribuiri de contracte individuale.