(1) Adopția internațională a copilului cu reședința obișnuită în România de către o persoană/familie cu reședința obișnuită în străinătate poate fi încuviințată numai pentru copiii care se află în evidența A.N.P.D.C.A. și numai în următoarele situații:
a) adoptatorul sau unul dintre soții familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii adopției;
b) adoptatorul sau unul dintre soții familiei adoptatoare este și cetățean român;
c) adoptatorul este soț al părintelui firesc al copilului a cărui adopție se solicită.
(2) Adopția prevăzută la alin. (1) lit. b) este permisă pentru copiii pentru care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopției și nu a putut fi identificat un adoptator sau o familie adoptatoare cu reședința obișnuită în România sau una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a) , într-un termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopției.
(3) În situația în care adoptatorul sau unul dintre soții familiei adoptatoare cu reședința obișnuită în străinătate este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii adopției aceștia beneficiază de prioritate în potrivirea cu acest copil, fără a mai fi necesară împlinirea termenului prevăzut la alin. (2) .