(1) În domeniul protecției sociale, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale îndeplinește următoarele atribuții principale:

a) elaborează politicile publice, strategiile, precum și programele de dezvoltare unitară a sistemului;

b) stabilește obiectivele prioritare și direcțiile de acțiune ale politicilor specifice;

c) elaborează proiecte de acte normative, norme metodologice și alte reglementări privitoare la organizarea, funcționarea și dezvoltarea sistemului de asistență socială;

d) inițiază și susține proiecte-pilot pentru implementarea programelor specifice;

e) monitorizează, evaluează și controlează aplicarea reglementărilor legale;

f) finanțează serviciile sociale și beneficiile de asistență socială acordate din bugetul propriu;

g) elaborează, propune și monitorizează indicatorii sociali din domeniu;

g^1) monitorizează indicatorii de performanță din domeniul politicilor familiale;

g^2) analizează anual, la nivel național, indicatorii de performanță în domeniul politicilor familiale pentru fundamentarea politicilor de sprijin pentru familiile cu copii;

g^3) identifică și propune soluții în vederea eficientizării măsurilor de asistență socială, pe baza indicatorilor de performanță a politicilor familiale;

h) analizează anual, la nivel național, datele privind sărăcia și excluziunea socială, identifică factorii care contribuie la incluziunea socială, elaborează rapoartele naționale în domeniu, formulează recomandări și propuneri în vederea eficientizării procesului de luare a deciziilor în domeniul incluziunii sociale;

i) inițiază și asigură participarea la programe de formare profesională a personalului cu atribuții în domeniu, precum și a personalului informal;

j) identifică prioritățile de dezvoltare a serviciilor sociale pe categorii de beneficiari și tipuri de nevoi în baza cărora elaborează politicile publice, strategiile și programele sociale adresate persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilități, victimelor violenței în familie, persoanelor fără adăpost, persoanelor și familiilor afectate de sărăcie, precum și altor categorii de persoane aflate în nevoie;

k) colectează și prelucrează datele și informațiile referitoare la beneficiari, furnizori și serviciile sociale acordate, la nivel național;

l) monitorizează implementarea strategiilor autorităților administrației publice locale privind dezvoltarea de servicii sociale;

m) elaborează standardele de cost pentru serviciile sociale și monitorizează respectarea lor de către furnizorii publici;

n) elaborează criteriile, indicatorii de performanță și standardele de calitate privind serviciile sociale, monitorizează și controlează respectarea lor de către furnizorii publici și privați;

o) elaborează, finanțează și implementează programe de interes național destinate dezvoltării și sustenabilității serviciilor sociale;

p) elaborează și implementează programe și proiecte finanțate din fonduri structurale și alte fonduri internaționale;

q) acordă subvenții pentru dezvoltarea serviciilor sociale, în condițiile legii;

r) finanțează cheltuielile cu lucrări de construcții, reparații, modernizări și amenajări efectuate la centrele de servicii sociale, în condițiile legii;

s) coordonează metodologic activitatea serviciilor publice de asistență socială de la nivel teritorial și colaborează permanent cu autoritățile administrației publice locale;

ș) colaborează și desfășoară acțiuni și programe comune cu furnizorii privați de servicii sociale;

t) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de reglementările legale în vigoare.

(2) Ministerul Muncii și Justiției Sociale elaborează și publică anual un raport cu privire la stadiul acordării serviciilor sociale, care să conțină cel puțin:

a) analiza situației serviciilor sociale din România;

b) prezentarea situației actualizate a accesului diferitelor categorii de beneficiari la servicii sociale, dinamica și evoluția sectorului, bugetele alocate, cheltuieli efective cu serviciile sociale la nivelul județelor și la nivel național;

c) monitorizarea și evaluarea eficienței mecanismului de finanțare din domeniul serviciilor sociale, pe baza unor indicatori naționali;

d) monitorizarea la nivel național a procedurii unitare de evaluare a nevoilor sociale la nivel local;

e) standardele de cost actualizate pentru toate tipurile de servicii sociale;

f) analiza alocării bugetare în raport cu numărul estimat de beneficiari și costurile standard.