(1) Contractarea din fonduri publice a serviciilor sociale oferite de furnizori privați are în vedere realizarea următoarelor obiective aprobate prin strategiile naționale și locale în domeniu:
a) promovarea parteneriatului public-privat;
b) dezvoltarea și diversificarea serviciilor sociale de interes local;
c) construcția unei rețele naționale de servicii sociale;
d) asigurarea stabilității și continuității funcționării serviciilor sociale;
e) asigurarea calității serviciilor sociale;
f) implicarea comunității în identificarea, prevenirea și soluționarea problemelor sociale;
g) asigurarea accesului, pe criterii nediscriminatorii, a furnizorilor privați și publici de servicii sociale la fonduri publice;
h) respectarea dreptului persoanei beneficiare la libera alegere a furnizorului de servicii sociale;
i) optimizarea rezultatelor obținute în urma furnizării serviciilor sociale;
j) performanța în administrarea serviciilor sociale.
(2) Finanțarea serviciilor sociale se află în responsabilitatea autorităților administrației publice locale care, pe baza planurilor anuale de acțiune prevăzute la art. 112 alin. (3) lit. b) , realizează următoarele:
a) stabilesc tipurile de servicii sociale necesare comunității;
b) inventariază serviciile sociale existente;
c) evaluează eficiența și eficacitatea acestora;
d) identifică nevoia de servicii sociale noi.
(3) Pentru contractarea furnizării serviciilor sociale, autoritățile administrației publice locale elaborează și publică anual lista serviciilor sociale pe care le vor contracta cu furnizorii publici și privați de servicii sociale.
(4) Autoritățile administrației publice locale în colaborare cu furnizorii publici și privați elaborează criteriile care fundamentează tipurile de servicii sociale ce urmează să fie contractate.