(1) Copilul și familia beneficiază de servicii sociale diversificate, adaptate nevoilor și situațiilor de dificultate identificate.
(2) Se instituie pachetul minimal de servicii sociale pentru copil și familie, denumit în continuare pachet minimal de servicii, în sarcina autorităților administrației publice centrale și locale, universal și obligatoriu, în scopul asigurării dreptului fiecărui copil la supraviețuire, dezvoltare, protecție, precum și la combaterea sărăciei. Pachetul minimal de servicii include servicii de bază și de informare în domeniul sănătății, educației și protecției sociale precum: identificarea situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială, evaluarea acestora, furnizarea de informații, consiliere, însoțire, asistență și monitorizare.
(3) Pachetul minimal de servicii se acordă în cadrul unui program național, potrivit prevederilor prezentului articol, ale art. 40 alin. (1) și ale art. 73 alin. (3) , precum și potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Finanțarea pachetului minimal de servicii se face din bugetul de stat, prin transferuri către bugetele locale în baza solicitărilor autorităților administrației publice locale, precum și din fonduri europene nerambursabile sau Granturile Spațiului Economic European (SEE) și Norvegiene, potrivit legii.