(1) Cererile de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se înaintează spre analiză Comisiei pentru cetățenie, în raport cu temeiul lor legal, în ordinea înregistrării la secretariatul tehnic al Comisiei și se soluționează în raport cu datele, informațiile și actele aflate la dosar.
(2) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1) , se soluționează cu prioritate:
a) dosarele constituite în baza cererilor formulate în temeiul art. 10 și 11 de persoanele care au fost cetățeni români;
b) dosarele constituite în baza cererilor formulate de persoane apatride.
(3) Cu aprobarea președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie și prin excepție de la dispozițiile alin. (1) , pot fi soluționate cu prioritate și alte dosare, în cazuri temeinic justificate.
(4) Constituie cazuri temeinic justificate în înțelesul alin. (3) :
a) starea gravă a sănătății solicitantului sau a copiilor minori pentru care se solicită acordarea cetățeniei române, dacă situația este atestată de medicul curant din România al acestora, iar soluționarea cu prioritate a cererii este de natură să se răsfrângă în mod direct și pozitiv asupra situației solicitantului sau a copiilor săi minori;
b) existența unor motive imperative de interes public.