(1) Consiliul Concurenței constată și sancționează practicile de concurență neloială în limita competențelor prevăzute de prezenta lege, din oficiu sau la sesizare, atunci când în cauză există un interes public constând într-o afectare a bunei funcționări a pieței.
(2) Consiliul Concurenței evaluează măsura în care o posibilă practică de concurență neloială afectează interesul public potrivit următoarelor criterii:
a) gradul ridicat de pericol social;
b) importanța sau dimensiunea sectorului economic vizat, numărul de întreprinderi implicate în săvârșirea faptei, numărul de întreprinderi afectate; sau
c) durata practicii de concurență neloială.
(3) În cazul în care Consiliul Concurenței apreciază că nu este îndeplinit niciunul dintre criteriile prevăzute la alin. (2) va comunica autorului sesizării decizia de a nu interveni, motivată de lipsa interesului public, în termen de 45 de zile de la data la care sesizarea este considerată completă.
(4) În vederea evaluării practicilor de concurență neloială autorii sesizărilor trebuie să furnizeze indiciile și, în măsura în care le sunt disponibile, elementele de probă, în legătură cu posibila practică de concurență neloială, interesul legitim și cu prejudiciul produs sau iminența producerii acestuia, precum și toate informațiile necesare analizei cazului, solicitate de către Consiliul Concurenței, sesizarea fiind completă la data primirii tuturor documentelor și informațiilor.
(5) În cazul în care Consiliul Concurenței constată că sesizarea este incompletă și autorul acesteia nu o completează în termenul acordat de către autoritatea de concurență, sesizarea se consideră a fi retrasă, urmând a fi instrumentată din oficiu dacă există suficient temei.
(6) În situația în care Consiliul Concurenței constată că practicile sesizate nu intră sub incidența legii, va răspunde în scris în termen de 30 de zile de la data la care sesizarea este considerată completă.
(7) În cazul în care Consiliul Concurenței apreciază că o posibilă practică de concurență neloială afectează interesul legitim public, dispune efectuarea unei cercetări aprofundate cu privire la aceasta, prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței, ce poate fi contestat numai odată cu decizia prin care se finalizează cercetarea aprofundată. Ordinul se comunică autorului sesizării și întreprinderilor care fac obiectul cercetării aprofundate.
(8) În urma efectuării cercetării aprofundate prevăzute la alin. (7) , Consiliul Concurenței poate constata prin decizie săvârșirea practicii de concurență neloială, dispune interzicerea acesteia și aplică amenzi pentru contravențiile prevăzute la art. 4 alin. (1) din prezenta lege.
(9) Consiliul Concurenței poate impune, prin decizie, pe o perioadă determinată, orice măsură interimară pe care o consideră necesară, înainte de finalizarea cercetării aprofundate, în cazul unei urgențe determinate de riscul unui prejudiciu grav și ireparabil, în cazul în care constată, la o primă evaluare, existența unor fapte interzise expres de lege și care trebuie eliminate. Înainte de luarea unei măsuri interimare, părțile implicate pot prezenta în scris punctul lor de vedere. Consiliul Concurenței va stabili, prin instrucțiuni, condițiile, termenele și procedura pentru adoptarea unor măsuri interimare.
(10) Deciziile Consiliului Concurenței, emise în temeiul prezentei legi, vor fi motivate și comunicate părților în termen de maximum 60 de zile de la deliberare și pot fi atacate la Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare. Sentința va fi pronunțată fără drept de apel, împotriva ei putând fi declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție
(11) În cazul în care, la finalizarea cercetării aprofundate, se constată că aceasta nu a condus la descoperirea unor dovezi suficiente pentru încălcarea legii, care să justifice impunerea de măsuri sau sancțiuni, Consiliul Concurenței va decide închiderea acesteia.