(1) Consiliul Concurenței, potrivit atribuțiilor sale, dispune efectuarea de investigații, dacă există suficient temei de fapt și de drept:
a) din oficiu;
b) la plângerea unei persoane fizice sau juridice afectate în mod real și direct prin încălcarea prevederilor art. 5 , 6 , 8 și 13 din prezenta lege , precum și ale art. 101 și 102 din TFUE ;
c) din oficiu, cu informarea prealabilă a Comisiei Europene, pentru posibila încălcare, pe teritoriul României, de către un controlor de acces, a art. 5-7 din Regulamentul privind piețele digitale.
(2) În vederea utilizării raționale a resurselor pentru declanșarea și efectuarea investigațiilor, Consiliul Concurenței poate prioritiza cazurile în funcție de potențialul impact asupra concurenței efective, de interesul general al consumatorilor sau de importanța strategică a sectorului economic vizat.
(3) În aplicarea dispozițiilor alin. (2) , Consiliul Concurenței are competența de a respinge plângerile privind posibila încălcare a prevederilor art. 5 , 6 , 8 și 13 din prezenta lege , precum și ale art. 101 și 102 din TFUE , întrucât plângerile respective nu constituie o prioritate în ceea ce privește analiza cazurilor.