(1) Noile infrastructuri majore pentru gaze naturale, cum ar fi interconectările dintre statele membre, instalațiile GNL și instalațiile de înmagazinare, pot beneficia de o derogare, pe o perioadă determinată de timp, la cerere, de la prevederile legislației în vigoare, referitoare la accesul terților la sistemele de transport, înmagazinare și la conductele de alimentare din amonte, precum și de la metodologiile de tarifare, în următoarele condiții:
a) investiția trebuie să întărească concurența în furnizarea de gaze naturale și să îmbunătățească siguranța alimentării;
b) nivelul de risc legat de investiție este de așa natură încât investiția să nu se realizeze decât dacă se acordă o derogare;
c) infrastructura trebuie să fie în proprietatea unei persoane juridice care este separată cel puțin în privința formei sale juridice de operatorii de sistem în ale căror sisteme se construiește infrastructura;
d) se percep tarife pentru utilizatorii infrastructurii respective;
e) derogarea nu aduce atingere concurenței pe piețele relevante care sunt susceptibile de a fi afectate de investiție, bunei funcționări a pieței interne a gazelor naturale, funcționării eficiente a sistemelor în cauză sau securității aprovizionării cu gaze naturale în Uniunea Europeană.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și creșterilor semnificative de capacitate a infrastructurilor existente, precum și modificărilor acestor infrastructuri care permit dezvoltarea unor noi surse de furnizare de gaze naturale.