(1) O instituție de învățământ superior poate admite și înmatricula într-un program de studii numai acel număr de studenți pentru care sunt asigurate condiții optime de calitate academică, de viață și de servicii sociale în spațiul universitar.
(2) Oferta anuală de școlarizare este făcută publică de către rectorul instituției de învățământ superior prin declarație pe propria răspundere, cu respectarea capacității de școlarizare stabilite potrivit prevederilor art. 30 alin. (8) .
(3) Instituțiile de învățământ superior care admit în programele de studii mai mulți studenți decât capacitatea de școlarizare, aprobată conform prezentei legi, încalcă principiul răspunderii publice, aplicându-li-se sancțiunile prevăzute de prezenta lege.