(1) Organele poliției de frontieră permit cetățenilor români care au împlinit vârsta de 18 ani, minorilor căsătoriți și minorilor cărora le-a fost recunoscută capacitatea deplină de exercițiu, în condițiile legii, care sunt titulari de documente de călătorie valabile, să iasă de pe teritoriul României, dacă nu se află în una dintre situațiile de limitare a exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate.
(2) Cetățenilor români împotriva cărora s-a dispus măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate li se poate permite ieșirea din România numai dacă se află în una dintre următoarele situații:
a) declară că nu călătoresc în statul/statele cu privire la care s-a instituit această măsură;
b) din documentele de transport nu rezultă faptul că urmează să călătorească în statul/statele cu privire la care s-a instituit această măsură;
c) punctul de trecere a frontierei în care se prezintă nu este unul situat la frontiera comună cu statul cu privire la care s-a instituit această măsură.
(3) În cazul în care se permite ieșirea din România în condițiile prevăzute la alin. (2) , cetățeanului român i se pune în vedere de către organele poliției de frontieră faptul că, pe perioada deplasării în străinătate, nu are dreptul să călătorească în statul/statele cu privire la care s-a instituit măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, pe perioada pentru care s-a dispus această restrângere.
(4) Prevederile alin. (2) referitoare la situațiile în care se permite ieșirea din România a cetățeanului român împotriva căruia s-a dispus măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate nu se aplică persoanelor care se legitimează în punctul de trecere a frontierei cu pașaport diplomatic electronic sau de serviciu electronic, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 40 lit. a)-c) .
(5) Cetățeanul român împotriva căruia s-a dispus măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate poate călători în statul/statele cu privire la care s-a instituit această măsura numai în situații excepționale, determinate de motive obiective care necesită prezența acestuia în statul respectiv, stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.