(1) În situația în care organele poliției de frontieră constată ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege pentru ca minorul să iasă din România, vor întrerupe călătoria acestuia. Dacă minorul nu este însoțit de cel puțin unul dintre părinți, vor proceda la informarea imediată a acestora, punându-le în vedere să îl preia de îndată ce este posibil. În cazul în care nu este posibilă informarea părinților, organele poliției de frontieră vor anunța de îndată Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, care va iniția procedura aplicabilă minorilor neînsoțiți, potrivit legii.
(2) Organele poliției de frontieră vor întrerupe, de asemenea, călătoria minorului, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 30 , în următoarele situații:
a) însoțitorul este cetățean străin și nu face dovada faptului că are dreptul să se reîntoarcă în România, deși în declarația părinților sau, după caz, a reprezentantului legal se menționează că minorul se va reîntoarce împreună cu același însoțitor;
b) în urma verificării mențiunilor înscrise în Sistemul național de evidență informatizată a cazierului judiciar - ROCRIS de către polițistul de frontieră, acesta constată că însoțitorul a săvârșit anterior una dintre infracțiunile următoare:
1. omor;
2. infracțiuni contra libertății și integrității sexuale;
3. infracțiuni privitoare la traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile;
4. lipsire de libertate în mod ilegal;
5. infracțiuni privind traficul de droguri sau precursori;
6. trafic de țesuturi sau organe umane;
7. infracțiuni de terorism;
c) însoțitorul este cetățean străin și părăsește teritoriul României ca urmare a unei decizii de îndepărtare de pe teritoriul României, dispusă în condițiile legii, cu excepția cazului în care este părinte al minorului și există acordul celuilalt părinte, dat în condițiile prevăzute la art. 30 ;
d) însoțitorului sau, după caz, minorului i-a fost limitat, în condițiile prezentei legi, exercițiul dreptului la liberă circulație în străinătate pentru statul de destinație ori pentru un stat care urmează să fie tranzitat, în perioada în care urmează să călătorească împreună;
e) însoțitorul nu este persoana căreia i-a fost încredințată de către instanță supravegherea minorului, în condițiile legii penale;
f) minorul refuză să iasă din țară, dacă a împlinit vârsta de 14 ani.
(3) Ieșirea din România a minorilor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) și (3) , se permite numai după soluționarea neînțelegerilor de către instanța de judecată, în condițiile legii.
(4) În vederea constatării de către organele poliției de frontieră a situației prevăzute la alin. (2) lit. e) , hotărârea instanței prin care s-a dispus măsura educativă a libertății supravegheate se comunică Poliției de Frontieră Română și Direcției Generale de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.