(1) Cetățeanul român își stabilește domiciliul în străinătate în condițiile prezentei legi, care se completează, acolo unde este cazul, cu prevederile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată , cu modificările și completările ulterioare, și ale altor legi speciale care cuprind reglementări conexe.
(2) În sensul prezentei legi, prin cetățean român cu domiciliul în străinătate se înțelege exclusiv persoana care deține cetățenia română, care a fost/este titulară a unui pașaport românesc cu menționarea țării de domiciliu și care nu și-a restabilit/stabilit domiciliul în România.
(3) Evidența cetățenilor români cu domiciliul în străinătate se ține de către Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcția Generală de Pașapoarte.