(1) Pentru desfășurarea activității de depozitare, depozitarul trebuie să dețină un aviz valabil eliberat de A.S.F..

(2) Pentru obținerea avizului, depozitarul depune la A.S.F. o cerere de avizare însoțită de documente din care să rezulte că:

a) obiectul de activitate autorizat de Banca Națională a României cuprinde activitatea de depozitare a fondurilor de pensii;

b) nu se afla în procedura de supraveghere speciala sau de administrare speciala bancară;

c) nu este persoana afiliată;

c¹) a desemnat o persoană responsabilă cu activitatea de depozitare, care se avizează de către A.S.F.;

d) taxa de avizare a fost plătită;

e) îndeplinește alte cerințe prevăzute în normele A.S.F..

(3) De la data aderării României la Uniunea Europeană, poate fi depozitar, în sensul prezentei legi, și orice entitate autorizata în aceasta calitate pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European. Depozitarii care au fost autorizați, avizați ori supuși unei proceduri similare în vederea funcționarii ca depozitar al activelor fondurilor de pensii într-un stat membru al Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European sunt exceptați de la cerința avizării de către A.S.F..