(1) Cererea depusă la organele teritoriale ale Ministerului Administrației și Internelor dintr-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat este înaintată de îndată structurii competente a Oficiului Național pentru Refugiați, care o analizează și pronunță o hotărâre în termen de două zile de la primire.
(2) Funcționarul prevăzut la art. 13 alin. (2), după efectuarea interviului și analizarea motivelor invocate pentru acordarea statutului de refugiat, în raport cu datele privind situația din țara de origine, poate hotărî:
a) acordarea unei forme de protecție și a dreptului de a intră în România, dacă solicitantul se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 2, 3 sau 5;
b) acordarea dreptului de a intră în România și de a avea acces la procedura ordinară de soluționare a cererii sale de acordare a statutului de refugiat, dacă cererea sa nu poate fi respinsă pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 19 alin. (1);
c) respingerea cererii ca nefondată.
(3) Împotriva hotărârii de respingere a cererii străinul poate depune o plângere în termen de două zile de la comunicare.
(4) Plângerea se depune la structura Oficiului Național pentru Refugiați care a emis hotărârea, care o înaintează de îndată judecătoriei în a cărei rază teritorială se află.
(5) Instanța soluționează plângerea în termen de 5 zile și pronunță o hotărâre motivată, prin care:
a) respinge plângerea pentru cel puțin unul dintre motivele prevăzute la art. 19 alin. (1);
b) admite plângerea, dispune ca structura competentă a Oficiului Național pentru Refugiați care a emis hotărârea să analizeze cererea în procedură ordinară și permite accesul solicitantului în teritoriu.
(6) În cazurile prevăzute la alin. (5) hotărârea instanței este irevocabilă.