(1) O persoană este considerată solicitant al statutului de refugiat din momentul manifestării de voință, exprimată în scris sau oral în fața autorităților competente, din care să rezulte că aceasta solicită protecția statului român pentru unul dintre motivele prevăzute de prezenta ordonanță.
(2) Pentru acordarea statutului de refugiat în România străinul se adresează personal cu o cerere scrisă Oficiului Național pentru Refugiați din cadrul Ministerului Administrației și Internelor sau organelor teritoriale ale Ministerului Administrației și Internelor.
(3) Cererea de acordare a statutului de refugiat se depune de îndată ce:
a) solicitantul s-a prezentat într-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat;
b) solicitantul a intrat pe teritoriul României;
c) au survenit evenimente în țara de origine a solicitantului, care îl determină să ceară protecție, pentru străinul cu drept de ședere în România.