Drept de liberă practică.

Azi

OG 12/2008 · 5 articole

Abrogat la 3 septembrie 2009 · înlocuit de OG 18/2009. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Articolul 17

(1) Începând cu promoția 2005 de absolvenți licențiați ai facultăților de medicină, dobândirea dreptului de liberă practică se face după promovarea examenului de medic specialist.

(2) Medicii rezidenți care nu finalizează stagiul de rezidențiat în specialitatea obținută prin concurs pot continua pregătirea în specialitatea medicină de familie. Prezentarea la examenul de medic specialist se face, după caz, la finele completării pregătirii în specialitatea medicină de familie sau după parcurgerea integrală a curriculei de pregătire în această specialitate.

(3) Medicii confirmați specialiști în altă specialitate decât specialitatea medicină de familie, aflați în situație de reconversie profesională, pot obține certificatul de medic specialist medicină de familie după efectuarea unui stagiu de pregătire de minimum 6 luni în unități sanitare acreditate pentru pregătirea în rezidențiatul de medicină de familie și după promovarea examenului de medic specialist organizat de Ministerul Sănătății Publice.

(4) În vederea aplicării prevederilor alin. (3) se analizează în ce măsură formarea de specialist, precum și experiența profesională însușită pot înlocui formarea prin rezidențiat în specialitatea medicină de familie și se stabilește durata stagiului de pregătire în specialitatea medicină de familie care urmează a fi efectuat.

(5) Durata și conținutul pregătirii în specialitatea medicină de familie, prevăzute la alin. (2)-(4), precum și prezentarea la examenul de medic specialist se aprobă de către Ministerul Sănătății Publice.

Articolul 18

(1) Începând cu promoția 2005, absolvenții licențiați ai facultăților de medicină, neconfirmați în rezidențiat, pot efectua 3 ani de practică supravegheată/asistată în unități sanitare publice, cabinete de medicină de familie, la solicitarea acestor unități, beneficiind de contract individual de muncă pe durată determinată. Actul medical pe care îl prestează în timpul celor 3 ani de practică este sub responsabilitatea unui medic cu drept de liberă practică.

(2) Pe parcursul celor 3 ani, medicii care efectuează practică supravegheată/asistată au obligația să se prezinte la concursul de rezidențiat și dobândesc dreptul de liberă practică după promovarea examenului de medic specialist.

Articolul 19

Salarizarea se face de la bugetul de stat, iar salariul de bază se stabilește la nivelul funcției de medic prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2005 , cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 20

Absolvenții facultăților de medicină care după încheierea practicii supravegheate/asistate cu durata de 3 ani nu devin rezidenți pot fi angajați cu contract individual de muncă cu durată determinată/nedeterminată la cabinete medicale individuale și servicii de ambulanță, sub îndrumarea unui medic cu drept de liberă practică, beneficiind de salarizarea prevăzută pentru funcția de medic.

Articolul 21

Absolvenții facultăților de medicină care au finalizat stagiul de rezidențiat, dar nu promovează examenul de medic specialist pot fi încadrați cu contract individual de muncă pe durată determinată/nedeterminată în servicii de primiri urgențe sau în servicii de ambulanță, sub îndrumarea unui medic cu drept de liberă practică, beneficiind de încadrarea pe funcția de medic și de salarizarea corespunzătoare ultimului an de rezidențiat, în funcție de specialitatea în care au fost confirmați medici rezidenți.