Contractul de parteneriat public-privat

(1) La finalizarea procedurii de depunere și rezolvare a contestațiilor, autoritatea publică intră în negocierea finala a unui contract de parteneriat public-privat pentru concesiunea de lucrări cu investitorul cel mai bine clasat.

(2) În cazul în care contractul de parteneriat public-privat pentru concesiunea de lucrări nu este încheiat cu investitorul cel mai bine clasat, autoritatea publică va încheia contractul cu următorul investitor selecționat, în ordinea înscrierii pe lista investitorilor selecționați, până la obținerea unui rezultat favorabil.

(3) Nefinalizarea unui contract de parteneriat public-privat pentru concesiunea de lucrări cu nici unul dintre investitorii selecționați obliga autoritatea publică la reluarea întregii proceduri.

(4) Acordul părților privind crearea unei companii de proiect sau stabilirea unei alte forme de asociere între părți se include în conținutul contractului de parteneriat public-privat pentru concesiunea de lucrări.

(1) Contractul de parteneriat public-privat în forma negociata este supus spre aprobare Guvernului sau autorității publice locale, potrivit competentei și atribuțiilor legale aferente categoriei bunului public în cauza.

(2) Autoritatea publică poate delega atribuțiile sale în negocierea, semnarea și realizarea unui contract de parteneriat public-privat unităților aflate în subordinea sau sub autoritatea sa.

(1) La finalizarea contractului de parteneriat public-privat, bunurile publice create în cadrul proiectului se transfera, cu titlu gratuit, autorității publice, în buna stare, exploatabile și libere de orice sarcina sau obligație.

(2) Bunurile proprietate privată a statului rezultate prin implementarea proiectului și terenurile ocupate de proiect nu pot fi înstrăinate, ipotecate, gajate sau nu pot să se constituie în garanții pentru terți, decât cu acordul proprietarului.

(1) Prezenta ordonanță nu se aplică atunci când autoritatea publică își propune sa achizitioneze lucrări suplimentare, care nu au fost incluse în proiectul de concesiune de lucrări inițial sau în contractul de concesiune de lucrări atribuit anterior unui contractant, dar care au devenit, ca urmare a unor situații neprevăzute, necesare pentru finalizarea lucrărilor inițiale și aceste lucrări suplimentare au fost atribuite concesionarului inițial numai dacă:

a) lucrările suplimentare nu pot fi separate, din punct de vedere tehnic și economic, de contractul inițial, întrucât altfel ar aduce prejudicii majore autorității publice;

b) deși separabile de contractul inițial, sunt strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia.

(2) Valoarea contractului pentru lucrările suplimentare nu trebuie să depășească 50% din valoarea actualizată a contractului de parteneriat public-privat pentru concesiunea de lucrări, atribuit inițial.