(1) Marca tradițională distinctivă este însemnul grafic, elementul de port sau orice formă cu exprimare fizică creată în scopul deosebirii unei creații populare de altele asemenea din alte zone etnografice, al cărei regim juridic este reglementat de dispozițiile prezentei ordonanțe.
(2) În vederea adoptării unei mărci tradiționale distinctive, organizațiile creatorilor populari vor elabora, cu sprijinul instituțiilor abilitate să desfășoare activități în domeniul patrimoniului imaterial, o descriere detaliată pentru creațiile populare cărora li se aplică marca tradițională distinctivă.
(3) Descrierea creațiilor populare va conține referiri la tehnicile, metodele, uneltele și materiile prime utilizate, elementele de design caracteristice, inclusiv regimul cromatic, precum și la orice alte elemente care să poată permite identificarea corectă și completă a creației populare.
(4) Marca tradițională distinctivă poate fi utilizată pentru orice creație artistică și tehnică tradițională care întrunește condițiile prevăzute în descrierea realizată conform alin. (1) și (3).