(1) Inițierea concesionării are la bază un studiu de oportunitate efectuat în prealabil de către concedent, care va cuprinde cel puțin următoarele elemente:
a) descrierea monumentului istoric care urmează să fie concesionat;
b) motivele de ordin economic, financiar, social și de mediu care justifică acordarea concesiunii;
c) investițiile necesare pentru restaurarea, protejarea, modernizarea sau punerea în valoare a monumentului istoric;
d) nivelul minim al redevenței;
e) propunerea de procedură pentru atribuirea contractului de concesiune și justificarea alegerii procedurii, potrivit legii;
f) durata estimată a concesiunii;
g) termenele previzibile pentru realizarea procedurii de concesionare;
h) detaliile tehnice și de funcționare necesar a fi respectate, elaborate în conformitate cu avizul comisiilor zonale sau, după caz, al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.
(2) În scopul luării unei decizii privind concesionarea, la primirea propunerii de concesionare, formulată de un investitor interesat, concedentul este obligat să procedeze la întocmirea studiului de oportunitate în termen de 60 de zile, în cazul în care părțile nu convin asupra unui alt termen.
(3) În cazul în care concedentul nu deține capacitatea organizatorică și tehnică pentru elaborarea studiului de oportunitate prevăzut la alin. (1), acesta poate apela la serviciile unor consultanți de specialitate.
(4) În cazul în care persoana fizică sau juridică interesată solicită consultanță de la o firmă de consultanță independentă, costul studiului de oportunitate este suportat de către aceasta.