(1) Instituțiile de spectacole sau concerte se înființează, se organizează și funcționează în subordinea autorităților administrației publice centrale sau locale.
(2) Instituțiile de spectacole sau concerte elaborează propriile regulamente de organizare și funcționare, care se aprobă, potrivit legii, de autoritățile în subordinea cărora se află.
(3) Instituțiile de spectacole sau concerte au deplină autonomie în stabilirea și realizarea programelor proprii, în consens cu politicile culturale ale autorităților centrale sau locale, concepute pentru a răspunde nevoilor comunității.
(4) Instituțiile de spectacole sau concerte prevăzute la alin. (1) care au avut un rol istoric în afirmarea identităților culturale naționale sau ale minorităților naționale sau au contribuit prin artele spectacolului la apariția și consolidarea culturii naționale după înfăptuirea Marii Uniri din 1918 și păstrează, cultivă, dezvoltă și prezintă într-o măsură deosebită memoria evenimentelor și a personalităților care au contribuit la făurirea unității naționale și a statului modern român pot solicita recunoașterea statutului de instituție publică de importanță națională.
(5) Statutul de instituție de spectacole sau concerte de importanță națională se stabilește prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Culturii, la solicitarea autorității în subordinea căreia funcționează instituția de spectacole sau concerte care îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (4) . Prin hotărâre a Guvernului se poate aproba schimbarea denumirii instituției de spectacole sau concerte de importanță națională.