LexistoriaDreptul la drept.

Măsuri pentru îmbunătățirea eficienței energetice și obligații pentru consumatorii finali de energie

Azi

OG 22/2008 · 6 articole

Abrogat la 15 martie 2015 · înlocuit de Legea 36/2015. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Articolul 3

(1) În scopul realizării politicii naționale de eficiență energetică, operatorii economici care consumă anual o cantitate de energie de peste 1.000 tone echivalent petrol au obligația:

a) să efectueze anual un audit energetic elaborat de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agenția Română pentru Conservarea Energiei, în condițiile legii, și care stă la baza stabilirii și aplicării măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice;

b) să întocmească programe de îmbunătățire a eficienței energetice care includ măsuri pe termen scurt, mediu și lung;

c) să numească un manager energetic, atestat de Agenția Română pentru Conservarea Energiei, conform legislației în vigoare, sau să încheie un contract de management energetic cu o persoană fizică/juridică prestatoare de servicii energetice, acreditată în condițiile prezentei ordonanțe.

(2) În cazul consumatorilor de energie care dețin subunități consumatoare a mai mult de 1.000 tone echivalent petrol (sucursale, puncte de lucru, precum și alte sedii secundare), amplasate în mai multe puncte geografice, care nu sunt legate direct prin funcționalitate sau rețele energetice, fiecare subunitate situată într-un punct geografic diferit de al celorlalte subunități este considerată din punctul de vedere al obligațiilor ce îi revin ca unitate independentă. Acestor unități independente le sunt aplicabile prevederile alin. (1).

Articolul 4

Operatorii economici care consumă anual o cantitate de energie cuprinsă între 200 și 1.000 tone echivalent petrol pe an sunt obligați să întocmească la fiecare 2 ani un audit energetic realizat de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agenția Română pentru Conservarea Energiei în condițiile prezentei ordonanțe, care să stea la baza stabilirii și aplicării măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice.

Articolul 5

(1) Consumatorii finali dezvoltă și pun în aplicare măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice definite la art. 2 lit. r).

(2) Consumatorii finali de energie, persoane juridice, prevăzuți la art. 3 și 4, sunt obligați să dispună de un sistem de măsură, evidență și monitorizare a consumurilor energetice și să pună la dispoziția Agenției Române pentru Conservarea Energiei, la cerere, informații privind consumurile energetice și indicatorii de eficiență energetică.

Articolul 6

Administratorii clădirilor aflate în proprietate publică au obligația să ia măsuri pentru:

a) utilizarea eficientă a sistemului de încălzire și climatizare;

b) utilizarea aparatelor de măsură și reglare a consumului de energie.

Articolul 7

(1) Autoritățile administrației publice centrale și locale au obligația să ia măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, prin promovarea cu precădere a măsurilor care generează cele mai mari economii de energie în cel mai scurt interval de timp. Aceste măsuri sunt comunicate consumatorilor și/sau operatorilor economici, după caz.

(2) Lista indicativă a măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice prevăzute la alin. (1) și la art. 5 alin. (1) este cuprinsă în anexa nr. 1.

(3) Autoritățile administrației publice locale din localitățile cu o populație mai mare de 20.000 de locuitori au obligația să întocmească programe de îmbunătățire a eficienței energetice, în care includ măsuri pe termen scurt și măsuri pe termen lung (3-6 ani), vizând un program de investiții pentru care se vor întocmi studiile de fezabilitate.

(4) Fără a aduce atingere legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice, autoritățile administrației publice centrale și locale au obligația de a aplica cel puțin două măsuri din lista măsurilor care vizează promovarea eficienței energetice prin achiziții publice, prevăzute în anexa nr. 2.

Articolul 8

(1) Societățile comerciale, precum și unitățile administrației publice locale și centrale, care dețin mai mult de 25 de autovehicule, au obligația să dezvolte programe de monitorizare și gestiune a consumului de carburanți pentru grupul de vehicule deținut.

(2) În cazul entităților prevăzute la alin. (1), care dețin subunități (sucursale, puncte de lucru, precum și alte sedii secundare) amplasate în mai multe puncte geografice, fiecare subunitate situată într-un punct geografic diferit de al celorlalte subunități este considerată din punctul de vedere al obligațiilor ce îi revin ca unitate independentă dacă deține mai mult de 25 de autovehicule, fiindu-i aplicabile prevederile alin. (1).