(1) Munca prestata peste durata normala a timpului de lucru de către personalul contractual incadrat în functii de execuție sau de conducere este considerata munca suplimentara și se compenseaza cu timpul liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibila în urmatoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plati, în luna urmatoare, cu un spor aplicat la salariul de baza, după cum urmeaza:
a) 75% din salariul de baza pentru primele doua ore de depasire a duratei normale a zilei de lucru;
b) 100% din salariul de baza pentru orele urmatoare și pentru orele lucrate în zilele de repaus saptamanal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementarile în vigoare, nu se lucreaza.
(2) Munca peste durata normala a timpului de lucru poate fi prestata și sporurile prevăzute la alin. (1) se pot plati numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusa de seful ierarhic, fără a se depăși 360 de ore anual.
(3) La locurile de muncă la care durata normala a timpului de lucru a fost redusa, potrivit legii, sub 8 ore pe zi, depășirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai temporar, în situații cu totul deosebite, fiind obligatorie compensarea cu timp liber corespunzător.