(1) Subvenționarea de către furnizorul de serviciu universal a serviciilor din sfera serviciului universal pe care este obligat să le presteze și care nu i-au fost rezervate, pe baza veniturilor obținute din furnizarea serviciilor rezervate, este permisă numai în cazul și în măsura în care aceasta subventionare este strict necesară pentru îndeplinirea anumitor obligații de furnizare a serviciilor nerezervate din sfera serviciului universal.
(2) Condițiile în care operează subvenționarea incrucisata prevăzută la alin. (1) se stabilesc de către autoritatea de reglementare și se comunică Comisiei Europene.