Impozitul pe clădiri

(1) Impozitul pe clădiri este anual și se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt situate și de destinația acestora.

(2) În cazul clădirilor proprietate publică și privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, aflate în administrarea sau în folosință, după caz, a contribuabililor, impozitul pe clădiri se datorează de către cei care le au în administrare sau în folosință.

(3) În sensul prezentei ordonanțe, prin clădire se înțelege orice construcție care servește la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalații și de altele asemenea.

(4) Pentru stabilirea impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, la dimensionarea unei clădiri se are în vedere suprafața construită desfășurată care se determina prin însumarea suprafețelor secțiunilor tuturor nivelurilor sale, inclusiv a celor situate la subsol. În calcul nu se cuprind suprafețele podurilor, cu excepția mansardelor, precum și cele ale treptelor și teraselor neacoperite.

(1) Impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor fizice, se calculează prin aplicarea cotei de 0,2% în mediul urban și de 0,1% în mediul rural asupra valorii impozabile a clădirii, determinata potrivit criteriilor și normelor de evaluare prevăzute în anexa nr. 1.

(2) În cazul contribuabililor menționați la alin. (1), care dețin mai multe clădiri cu destinația de locuinta, altele decât cele închiriate, impozitul pe clădiri se majorează după cum urmează:

a) cu 15% pentru prima clădire, în afară celei de la adresa de domiciliu;

b) cu 50% pentru cea de a doua clădire, în afară celei de la adresa de domiciliu;

c) cu 75% pentru cea de a treia clădire, în afară celei de la adresa de domiciliu;

d) cu 100% pentru cea de a patra clădire și următoarele, în afară celei de la adresa de domiciliu.

(3) Ordinea numerică a proprietăților se determina în raport de anul dobândirii clădirii, indiferent sub ce forma, rezultat din documentele care atesta calitatea de proprietar.

(4) Contribuabilii care intra sub incidența alin. (2) au obligația să depună o declarație specială la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază teritorială asi au domiciliul, precum și la cele în a căror rază teritorială sunt situate clădirile respective.

(5) Modelul declarației speciale menționate la alin. (4) se aproba prin normele metodologice referitoare la impozitele și taxele locale.

(1) Impozitul pe clădiri, în cazul contribuabililor prevăzuți la art. 3 alin. (3), se calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale, care poate fi cuprinsă între 0,5% și 1,5% asupra valorii de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea acestora, conform prevederilor legale în vigoare.

(2) Dacă persoanele juridice nu au efectuat nici o reevaluare a clădirilor începând cu anul 1998 până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, cota impozitului pe clădiri este între 3% și 5%, aplicată la valoarea de inventar a clădirii, până la data primei reevaluari, înregistrată în contabilitatea acestora.

(3) Pentru clădirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul pe clădiri se determina asupra valorii negociate între părți și înscrise în contract și se datorează de către proprietar.

(4) Începând cu data transferului de proprietate către beneficiar a clădirilor ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul se determina prin aplicarea cotelor prevăzute la alin. (2), până la data primei reevaluari înregistrate în contabilitate.

(1) La determinarea impozitului pe clădiri, în cazul contribuabililor prevăzuți la art. 3 alin. (3), se au în vedere atât clădirile aflate în funcțiune, cat și cele în rezerva sau în conservare.

(2) Clădirile aflate în funcțiune și a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizarii sunt supuse în continuare impozitului pe clădiri, calculat pe baza valorii de inventar înregistrate în contabilitate.

(1) Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru situațiile de dezafectare, demolare, dezmembrare sau distrugere a clădirilor, precum și de transfer al dreptului de proprietate ori locațiune asupra clădirilor, după caz, se face cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situații. Scăderea se acordă proporțional cu partea de clădire supusă unei astfel de situații, precum și cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.

(2) Lista cuprinzând clădirile care nu sunt supuse impozitului pe clădiri este redata în anexa nr. 2.

(3) Avizarea de către consiliile locale a construcțiilor speciale prevăzute la subpunctul 20 al pct. 7 din anexa nr. 2 se va face anual, în cursul lunii noiembrie, și se aplică în anul fiscal următor.