Impozitul și taxa pe teren

Azi

OG 36/2002 · 10 articole

Articolul 11

Contribuabilii care dețin în proprietate terenuri situate în municipii, orașe și comune, în intravilanul sau în extravilanul localităților datorează impozit pe teren.

(1) Impozitul pe teren se stabilește anual, în suma fixa pe metru patrat de teren, în mod diferențiat, în intravilanul localităților, pe ranguri de localități și zone, iar în extravilanul localităților, pe ranguri de localități și categorii de folosință a terenurilor, pe zone, potrivit anexei nr. 3 și, respectiv, anexei nr. 4.

(2) În cazurile în care terenurile situate în intravilanul localităților sunt înregistrate în registrul agricol la alta categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, acestea se vor supune impozitului pe teren conform anexei nr. 4.

Articolul 13

Încadrarea terenurilor pe zone și pe categorii de folosință, în intravilan și extravilan, se face de către consiliile locale, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale, conform documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, registrelor agricole, evidentelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidente agricole ori cadastrale.

Articolul 14

(1) Pentru terenurile dobândite în cursul anului, indiferent sub ce forma, impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.

(2) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul terenurilor a căror încadrare se modifica în cursul anului fiscal.

Articolul 15

În situația în care în cursul anului se modifica rangul localității, impozitul pe teren se modifica corespunzător noii incadrari a localității, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit aceasta modificare.

Articolul 16

(1) Impozitul pe teren nu se aplică asupra terenurilor pentru care se plătește taxa pe teren datorată potrivit art. 17 din prezenta ordonanță.

(2) Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru oricare dintre situațiile care corespund dispozițiilor legale în vigoare, se face cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs acea situație, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.

(3) Lista cuprinzând terenurile pentru care nu se datorează impozitul și taxa este redata în anexa nr. 5.

Articolul 17

Pentru terenurile proprietate publică și privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, aflate în administrarea sau în folosință regiilor autonome, a societăților comerciale și a altor persoane juridice, utilizate în alte scopuri decât pentru agricultura sau silvicultura, acestea datorează taxa pe teren, care se stabilește în aceleași condiții ca și impozitul pe teren prevăzut la art. 12.

Articolul 18

(1) Pentru terenurile ocupate de drumuri și cai ferate contribuabilii prevăzuți la art. 17 datorează taxa pe teren ce se stabilește anual, în lei/km, diferențiată după cum urmează:

a) pentru drumuri 200.000 lei/km;

b) pentru cai ferate normale 390.000 lei/km;

c) pentru cai ferate inguste 200.000 lei/km.

(2) Taxa se datorează numai pentru liniile ferate și drumurile până la accesul în incinta unității.

Articolul 19

Unitățile de transport feroviar sunt scutite de taxa pe teren prevăzută la art. 17 și 18.

Articolul 20

Impozitul și taxa pe teren se stabilesc, se modifica și se încasează potrivit prevederilor art. 8-10.