LexistoriaDreptul la drept.

Unitățile de creștere, de furnizare, de utilizare și de organizare a experimentelor

Azi

OG 37/2002 · 11 articole

Articolul 15

Crescatoriile și unitățile de furnizare a animalelor folosite în scopuri științifice sau în alte scopuri experimentale trebuie să fie autorizate și înregistrate de către Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, cu avizul Ministerului Apelor și Protecției Mediului. Centrele de furnizare pot achizitiona animale numai din crescatorii sau de la alte centre furnizoare, cu condiția ca animalele sa nu fi fost ilegal importate sau sa reprezinte animale nedomesticite ori fără stăpân, cu excepția cazului în care exista acorduri între instituții.

Articolul 16

Autorizațiile și înregistrările prevăzute la art. 15 trebuie să specifice persoana competența responsabilă din punct de vedere administrativ, astfel încât să se asigure o îngrijire corespunzătoare a animalelor de experienta crescute sau ținute în aceste unități de creștere sau aprovizionare, în conformitate cu prevederile art. 5 și 14.

Articolul 17

(1) Crescatoriile și unitățile de furnizare vor înscrie într-un registru special numărul și speciile de animale vândute sau furnizate/expediate, data vânzării sau furnizarii/expedierii, numele și adresa destinatarului, numărul și speciile de animale care au murit în aceste unități.

(2) Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor stabilește, prin instrucțiuni aprobate prin ordin al președintelui, natura datelor ce se regăsesc în registrele care trebuie ținute și actualizate de către persoana responsabilă din punct de vedere administrativ a unităților prevăzute la alin. (1). Aceste registre sunt păstrate minimum 3 ani de la data ultimei înregistrări și sunt puse la dispoziția inspectorilor autorității naționale competente cu ocazia verificărilor periodice.

Articolul 18

(1) Cainii, pisicile sau primatele neumane din orice crescatorie, unitate de furnizare sau utilizare trebuie marcate individual, înainte de intarcare, prin cea mai puțin dureroasa metoda, cu excepția cazurilor la care face referire alin. (3).

(2) În cazul în care un caine, o pisica sau un primat neuman nemarcat anterior a fost primit pentru prima data de o unitate după intarcare, se impune marcarea imediata.

(3) În cazurile în care un caine, o pisica sau un primat se transfera de la o unitate la alta înainte de intarcare și nu a putut fi posibila marcarea acestuia, unitatea primitoare trebuie să păstreze fișa completa a animalului, în care trebuie să fie specificată în mod obligatoriu mama acestuia, până în momentul în care animalul poate fi marcat.

(4) În fiecare unitate trebuie să existe baze de date privind identitatea și originea fiecărui caine, pisica sau primat.

Articolul 19

(1) Unitățile de utilizare vor fi autorizate și înregistrate de către Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. Aceste unități vor dispune de instalații și echipamente specifice pentru speciile de animale folosite și pentru realizarea experimentelor; proiectarea, construcția și modul de funcționare trebuie realizate astfel încât experimentele să se desfășoare cat mai eficient posibil, în sensul obținerii rezultatelor dorite, dar utilizându-se un număr minim de animale care să fie supuse la cat mai putina durere și suferinta.

(2) În fiecare unitate utilizatoare:

a) se stabilește persoana/persoanele responsabilă/responsabile cu îngrijirea animalelor și funcționarea echipamentelor;

b) se asigura personal calificat corespunzător;

c) se asigura asistența și tratamentul veterinar;

d) se stabilește o persoană competența, care poate fi un veterinar, responsabilă cu asigurarea bunastarii animalelor.

(3) Cu acordul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, experimentele se pot efectua și în afară unității utilizatoare.

(4) În unitățile utilizatoare se vor folosi doar animale provenite din crescatorii sau unități furnizoare, cu excepția situației în care se obține o aprobare generală sau specială din partea Agenției Naționale Sanitare Veterinare.

(5) Nici o aprobare generală, obținută în conformitate cu prevederile alin. (4), nu se poate extinde asupra pisicilor și cainilor fără stăpân.

(6) Unitățile utilizatoare sunt obligate să dețină o baza de date cu animalele folosite, pe care să o prezinte Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, la solicitarea acestuia. Aceasta va cuprinde: numărul și speciile de animale folosite, proveniență lor/furnizorul și data sosirii lor. Datele vor fi păstrate cel puțin 3 ani și vor fi verificate periodic de inspectorii Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

Articolul 20

În cazul în care unitatea utilizatoare dispune de un compartiment special de creștere a animalelor, sunt suficiente o singura autorizație și înregistrare.

Articolul 21

(1) În scop experimental pot fi folosite animalele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță.

(2) Animalele aparținând speciilor prezentate în anexa, ce vor fi folosite în scop științific sau experimental, trebuie să fie animale de crescatorie.

Articolul 22

(1) Pentru evitarea repetarii inutile a experimentelor ce au același scop, ori de câte ori se considera oportun, vor fi recunoscute și luate în considerare rezultatele deja obținute în experimentele ce au fost desfășurate în alte state, cu condiția ca procedurile folosite să fie identice sau similare, cu excepția cazurilor în care sunt necesare teste suplimentare pentru protecția sănătății publice.

(2) Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor, în aplicarea prevederilor alin. (1) și fără a aduce atingere directivelor comunitare în vigoare, furnizează Comisiei Europene informații referitoare la cadrul legislativ și la practicile administrative privind experimentele efectuate pe animale, inclusiv cerințele care trebuie îndeplinite înainte de comercializarea produselor. De asemenea, Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor furnizează informații privind:

a) experimentele realizate pe teritoriul României;

b) autorizațiile emise;

c) orice alte detalii administrative în legătură cu aceste experimente.

(3) România încurajează cercetarea în scopul dezvoltării și validării tehnicilor alternative care furnizează un nivel de informații asemănător celui obținut din experimentele efectuate pe animale, dar care utilizează un număr mai mic de animale sau proceduri mai puțin dureroase, și întreprinde orice alte acțiuni pe care le considera necesare în vederea incurajarii cercetării în acest domeniu. România monitorizează tendintele din domeniul metodelor experimentale.

Articolul 23

Unitățile de furnizare au următoarele obligații:

a) sa dispună de autorizare de funcționare atribuită de Agenția Naționala Sanitară Veterinara;

b) sa dispună de certificat de indemnitate pentru bolile stabilite de Agenția Naționala Sanitară Veterinara. Certificatul de indemnitate se reactualizează anual și se retrage imediat în cazul apariției unor boli;

c) să respecte condițiile de adăpostire și de îngrijire a animalelor de experienta;

d) să aibă organizat și să respecte un sistem de carantina la introducerea de loturi noi de animale în unitatea furnizoare, cu respectarea stricta a instrucțiunilor de carantina pentru animale de experienta, elaborate de Agenția Naționala Sanitară Veterinara;

e) sa țină o evidenta precisa a intrării animalelor în unitatea furnizoare, cu menționarea actului de avizare a cumpărării animalelor, a datei intrării în carantina, a evenimentelor pe care le-au parcurs în biobaza, a datei livrării și a destinatarului;

f) sa accepte controlul inspectorului pentru protecția animalelor și accesul acestuia în orice punct al unității furnizoare, să-i pună la dispoziție toate documentele și evidentele solicitate, să se conformeze recomandărilor convenite în procesele-verbale de constatare întocmite la executarea inspecției și sa păstreze un fisier al documentelor de control;

g) sa anunțe neîntârziat Agenția Naționala Sanitară Veterinara în cazul apariției unei boli în efectivul de animale.

Articolul 24

(1) Unitățile de creștere - biobaze se organizează ca agenți economici sau ca unități aflate în structura unor instituții de cercetare științifică. În acest din urmă caz toate obligațiile și drepturile care revin crescatoriei de animale de experienta sunt asumate de unitatea de cercetare științifică, persoana juridică în a carei structura se afla crescatoria.

(2) Unitățile de creștere au obligația de a respecta instrucțiunile de adăpostire și îngrijire a animalelor de experienta.

(3) Unitățile de creștere a animalelor au obligația de a marca și de a inmatricula animalele de experienta în registrul-inventar și, după caz, în cărțile de rasa ale populatiilor care intră în obiectul lor de activitate. Aceasta măsura nu se aplică animalelor mici soareci, sobolani, cobai, hamsteri.

(4) Unitățile de creștere sunt obligate să își asigure serviciile unui medic veterinar responsabil de starea de bine și de sănătate a animalelor din crescatorie. Totodată medicul veterinar are în răspundere respectarea cerințelor de zooigiena și de evitare a stresului din crescatorie și are obligația de a sesiza Agenția Naționala Sanitară Veterinara în cazul apariției unei boli în efectivul de animale.

(5) Îngrijirea animalelor se încredințează numai persoanelor care sunt calificate pentru aceasta activitate.

(6) Conducătorul tehnic al unității de creștere va tine evidenta loturilor de animale livrate sau transferate pentru lucrări experimentale, a documentației care a însoțit cererea de livrare, a datei de expediere a animalelor și a destinatarului și a modului în care s-a realizat transportul acestora până la destinatar. Se va acorda atenție înregistrării iesirilor din efectiv din cauza de necesitate, a cauzelor morții sau a metodelor prin care s-au sacrificat animalele, când s-a impus o asemenea măsura.

(7) Se va tine o evidenta a animalelor care au revenit în unitatea de creștere după supunerea lor în cadrul unui experiment. În asemenea cazuri se vor menționa felul experimentului și gradul de expunere a animalelor la durere, suferinta sau anxietate în timpul experienței și dacă animalul a devenit sau nu invalid.

Articolul 24¹

La intervale care nu depășesc 3 ani și pentru prima data în termen de 5 ani de la data aderării, Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor informează Comisia Europeană cu privire la măsurile luate în acest domeniu și furnizează un rezumat adecvat al informațiilor colectate potrivit prevederilor art. 13.