LexistoriaDreptul la drept.

Procedura în caz de insolvabilitate și prescripția

Azi

OG 39/2003 · 13 articole

Capitolul 1 — Insolvabilitatea

Articolul 131

(1) Obligațiile bugetare locale urmărite de organele de executare pot fi scăzute din evidenta acestora în cazul în care debitorul respectiv se găsește în stare de insolvabilitate.

(2) Procedura de insolvabilitate este aplicabilă în următoarele situații:

a) debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile;

b) când după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului rămân debite neachitate;

c) debitorul a dispărut sau a decedat fără sa lase avere;

d) debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut ori în alte locuri unde exista indicii ca a avut avere nu se găsesc venituri sau bunuri urmaribile;

e) când, potrivit legii, debitorul persoana juridică își încetează existenta și au rămas neachitate obligații bugetare.

(3) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile debitorilor în cazul în care nu exista persoane responsabile potrivit art. 7.

(4) Pentru obligațiile bugetare ale debitorilor declarați în stare de insolvabilitate conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanței din evidenta curenta și trecerea ei într-o evidenta separată.

Articolul 132

În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmaribile după declararea stării de insolvabilitate, organele de executare vor lua măsurile necesare de redebitare a sumelor și de executare silită.

Articolul 133

(1) Organul de executare este obligat ca, pentru creanțele bugetului local, datorate de comercianții societății comerciale, cooperative de consum ori cooperative meșteșugărești sau persoane fizice, sa ceara instanțelor judecătorești competente începerea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, în condițiile legii.

(2) Cererile organelor prevăzute la art. 49 alin. (1) privind începerea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului se vor inainta instanțelor judecătorești și sunt scutite de consemnarea vreunei cauțiuni.

Articolul 134

(1) Măsurile întreprinse de organele de executare în condițiile prezentei ordonanțe nu se suspenda ca urmare a declanșării procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului.

(2) În vederea executării silite a bunurilor urmărite autoritățile administrației publice locale pot solicita judecătorului-sindic luarea în posesie a acestora. Judecătorul-sindic poate dispune ca administratorul sau lichidatorul sa predea autorităților administrației publice locale bunul în vederea valorificării.

Articolul 135

În cazuri excepționale, pentru motive temeinice, la propunerea ordonatorilor principali de credite, prin hotărâre, Guvernul poate aproba anularea unor categorii de obligații bugetare.

Articolul 136

(1) În situațiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decât obligațiile bugetare supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective.

(2) Cheltuielile generate de comunicarea somației prin posta sunt suportate de fiecare creditor bugetar.

Capitolul 2 — Prescripția și dreptul de a cere executarea silită

Articolul 137

Termenele de prescripție a dreptului de a cere executarea silită privind o creanta a bugetului local încep la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept.

Articolul 138

(1) Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept.

(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor bugetare provenind din amenzi contravenționale.

Articolul 139

Termenul de prescripție prevăzut la art. 138 se suspenda:

a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

b) în cazurile și în condițiile în care suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanța judecătorească sau de alt organ competent;

c) pe perioada respectării amânării sau eșalonării plății obligației bugetare acordate ca urmare a înlesnirilor la plata dispuse prin lege, hotărâre a Guvernului ori aprobate de organul competent;

d) cat timp debitorul, cu rea-credința, își sustrage veniturile și bunurile de la executarea silită;

e) în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 140

Termenul de prescripție prevăzut la art. 138 se întrerupe:

a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;

c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;

d) pe data întocmirii, în condițiile prezentei ordonanțe, a actului de constatare a insolvabilitatii debitorului;

e) în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 141

Sumele achitate de debitor în contul unor obligații bugetare, după îndeplinirea termenului de prescripție, nu se restituie.

Articolul 142

Dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind obligațiile bugetelor locale se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.

Articolul 143

Dacă organul de executare constata împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor bugetelor locale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare și la scăderea acestora din evidenta analitica pe plătitori.