Interoperabilitatea seturilor de date spațiale și a serviciilor aferente

(1) Interoperabilitatea și armonizarea seturilor de date spațiale și a serviciilor aferente acestora se realizează potrivit normelor de aplicare a Directivei INSPIRE, elaborate de Comisia Europeană.

(2) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară furnizează, la cerere, Comisiei Europene informațiile necesare analizelor privind fezabilitatea și proporționalitatea în ceea ce privește eventualele costuri și beneficii pe care le-ar putea genera normele care stabilesc modalitățile tehnice de interoperabilitate și de armonizare a seturilor și serviciilor de date spațiale, pe baza informațiilor transmise de către autoritățile publice prevăzute la art. 1 alin. (2).

(3) Autoritățile publice iau măsuri pentru ca toate seturile de date spațiale nou-colectate și restructurate masiv, precum și serviciile de date spațiale corespunzătoare acestora să fie disponibile în conformitate cu normele elaborate de Comisia Europeană, prevăzute la alin. (1), în termen de 2 ani de la adoptarea acestora, iar celelalte seturi și servicii de date spațiale, aflate încă în uz, în termen de 7 ani de la adoptarea acestora. Seturile de date se furnizează în conformitate cu prevederile normelor de aplicare prevăzute la alin. (1), fie prin adaptarea seturilor de date spațiale existente, fie prin serviciile de transformare prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d).

(1) Autoritățile publice menționate la art. 1 alin. (2) iau măsuri pentru a pune la dispoziția tuturor autorităților publice, precum și a terților orice informații, inclusiv date, coduri și clasificări tehnice, necesare pentru respectarea normelor de aplicare prevăzute la art. 7 alin. (1), care nu restricționează utilizarea lor în acest scop, în condițiile legii.

(2) Pentru a asigura coerența datelor spațiale aferente unui element geografic a cărui localizare depășește frontiera României cu unul sau mai multe state membre ale Uniunii Europene, autoritatea publică centrală care deține aceste date spațiale decide, de comun acord, atunci când este cazul, cu instituția omoloagă din statul membru respectiv, cu privire la descrierea și poziția acestor elemente comune.