Rolul instituțiilor statului și al autorităților administrației publice locale

(1) În vederea realizării măsurilor pentru stimularea ocupării forței de muncă, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin agențiile pentru ocuparea forței de muncă din subordine, are obligația de a întocmi un plan individual de mediere pentru fiecare persoană inclusă în programul de integrare și înregistrată în evidența acestora ca persoană în căutarea unui loc de muncă, conform prevederilor legale.

(2) În vederea înregistrării în evidența agențiilor pentru ocuparea forței de muncă județene sau a municipiului București, precum și în vederea realizării măsurilor pentru stimularea ocupării forței de muncă, la cererea agențiilor pentru ocuparea forței de muncă județene sau a municipiului București, Inspectoratul General pentru Imigrări pune la dispoziție informații legate de profilul educațional și profesional al persoanelor prevăzute la alin. (1) .

(3) În vederea realizării, pentru persoana inclusă în programul de integrare, a serviciilor de informare și consiliere profesională, precum și, după caz, a celorlalte servicii care se adresează persoanelor în căutarea unui loc de muncă, agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene sau a municipiului București pot colabora, în vederea realizării profilului educațional și profesional al persoanei, cu organizațiile neguvernamentale care desfășoară activități în domeniul integrării străinilor.

(4) Drepturile bănești cu titlu de primă de activare, primă de mobilitate sau primă de relocare reglementate prin Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, se pot acorda persoanelor incluse în programul de integrare, în situația în care acestea sunt înregistrate ca șomeri la agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene sau a municipiului București și îndeplinesc și celelalte condiții legale pentru acordarea acestor drepturi.

(1) Persoanele incluse în programul de integrare nu pot refuza fără un motiv temeinic un loc de muncă, participarea la masuri pentru stimularea ocupării forței de muncă ori la programe de formare profesională, oferite de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, și sunt obligate să respecte decizia Inspectoratului General pentru Imigrări în legătură cu comunitatea locala în care urmează să primească un loc de muncă și să își stabilească reședința.

(2) În cazul în care nu se respecta dispozițiile alin. (1) , asistență oferită de Inspectoratul General pentru Imigrări în vederea integrării încetează.

(1) Autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura, în limita resurselor disponibile, locuințe sociale persoanelor care au dobândit o protecție internațională în România și care urmează să se mute în comunitatea respectiva, în aceleași condiții ca și cetățenilor români, chiar dacă nu au stabilit domiciliul sau reședința în localitatea respectiva.

(2) În situația în care autoritățile administrației publice locale nu pot atribui o locuință socială potrivit alin. (1) , beneficiarul protecției internaționale în România poate închiria o locuință, pe bază de contract de închiriere, în condițiile pieței.

(3) În aplicarea prevederilor alin. (2) , străinii care au obținut protecție internațională în România și care au finalizat programul de integrare sau cărora le-a fost aprobată prelungirea programului de integrare cu 6 luni în condițiile prevederilor art. 20 alin. (2) pot beneficia de subvenționarea cu până la 50% a valorii chiriei. Subvenția se acordă de Inspectoratul General pentru Imigrări în limita fondurilor disponibile, pentru o perioadă de maximum 12 luni. Subvenția nu acoperă plata utilităților aferente. Condițiile de acordare a subvenției se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe.

(4) Nu fac obiectul subvenționării chiriei în condițiile alin. (3) contractele de închiriere având ca obiect locuințele prevăzute la art. 21 alin. (5) .

(1) Autoritățile administrației publice locale au obligația de a sprijini accesul străinilor care au dobândit protecție internațională în România la asistență socială, medicală și la educație, în condițiile legii, prin funcționari anume desemnați și pregătiți în aceste domenii.

(2) Autoritățile administrației publice locale transmit, la începutul fiecărui an calendaristic, către Inspectoratul General pentru Imigrări informații referitoare la numărul de beneficiari ai protecției internaționale în România pe care au capacitatea de a-i prelua și asista în mod corespunzător, în funcție de nevoile acestora.

(3) Echipele locale de sprijin, constituite conform prevederilor art. 14¹ alin. (2) , organizează sesiuni de pregătire a funcționarilor prevăzuți la alin. (1) cu atribuții în domeniul integrării sociale a străinilor, în vederea coordonării activităților destinate integrării străinilor pe plan local.

(4) Echipele locale de sprijin elaborează și transmit Inspectoratului General pentru Imigrări, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, un raport anual cu privire la situația străinilor din zona de competență și formulează propuneri de îmbunătățire a politicilor în domeniul integrării acestora în societate. Elementele care alcătuiesc conținutul raportului se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe.

(1) În fiecare an, nu mai târziu de 1 iulie, Inspectoratul General pentru Imigrări înaintează Ministerului Educației Naționale, Ministerului Muncii și Justiției Sociale, Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă, Ministerului Sănătății, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție o nota privind numărul de persoane estimat să beneficieze de activitățile în vederea integrării, pentru anul următor.

(2) Acest număr estimativ poate fi rectificat de către Inspectoratul General pentru Imigrări dacă circumstanțele datorate evenimentelor din anul următor necesita acest lucru.