Institutele naționale de cercetare-dezvoltare

(1) Institutul național de cercetare-dezvoltare - INCD, reglementat prin prezenta ordonanța, denumit în continuare institut național, reprezintă o forma de organizare instituțională specifica activităților de cercetare-dezvoltare, cu scopul de a asigura desfășurarea acestor activități, precum și consolidarea competentei științifice și tehnologice în domeniile de interes național, stabilite în acord cu strategia de dezvoltare a României.

(2) Institutul național este persoana juridică română care are ca obiect principal activitatea de cercetare-dezvoltare și care funcționează pe baza de gestiune economică și autonomie financiară, calculează amortismente și conduce evidența contabilă în regim economic.

(3) Institutul național are patrimoniu propriu și administrează patrimoniul public și privat al statului pentru asigurarea desfășurării activității și funcționează în coordonarea unui organ de specialitate al administrației publice centrale. Patrimoniul propriu al institutelor naționale nu poate fi înstrăinat decât prin lege.

(4) Institutul național participă la elaborarea strategiilor de dezvoltare în domeniul specific, desfășoară activități de cercetare-dezvoltare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în Strategia națională de cercetare, constituie baze de competenta științifică și tehnologică, de expertiză, de perfecționare a resurselor umane și de documentare științifică și tehnică.

(5) Institutul național poate desfășura, în secundar, activități comerciale și de producție, conform regulamentului propriu, și se poate înregistra la registrul comerțului ca INCD.

(5¹) În cazul în care institutul național realizează și activități comerciale și de producție conform regulamentului propriu de organizare și funcționare, evidența contabilă a acestor activități se va realiza în mod distinct față de activitățile de cercetare-dezvoltare, care nu au drept scop obținerea de profit, astfel încât să fie asigurată identificarea clară pentru fiecare dintre cele două tipuri de activități a veniturilor și cheltuielilor aferente și să se elimine orice posibilitate de subvenționare încrucișată.

(6) Formele de organizare ale celorlalte categorii de unități și instituții prevăzute la art. 7 și 8 sunt reglementate prin legi specifice.

(1) Înființarea institutului național se face prin hotărâre a Guvernului, pe baza rezultatelor evaluării privind îndeplinirea condițiilor pentru acreditare, conform prevederilor art. 33 , la propunerea Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării.

(2) Înființarea și acreditarea unui institut național trebuie să asigure concentrarea resurselor financiare și umane din domeniile de cercetare ale institutului.

(3) Evaluarea capacității de cercetare-dezvoltare pentru acreditarea unui institut național se realizează în conformitate cu prevederile art. 33 .

(4) Institutul național care, în urma evaluării, nu obține acreditarea sau reacreditarea, se reorganizează sau se desființează prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.

(1) Prin actul de înființare al institutului național se stabilesc denumirea și sediul principal, obiectul de activitate, patrimoniul și organul administrației publice centrale în coordonarea căruia funcționează și se aproba regulamentul de organizare și funcționare.

(2) Regulamentul de organizare și funcționare a institutului național se întocmește pe baza regulamentului-cadru, elaborat de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe, și se aproba prin hotărâre a Guvernului.

(3) Structura organizatorică a institutului național este aprobată de organul administrației publice centrale în coordonarea căruia funcționează.

(4) Institutul național poate înființa în cadrul structurii organizatorice subunități cu sau fără personalitate juridică, necesare realizării obiectului sau de activitate. Modalitatea de constituire a acestora și relațiile funcționale din cadrul institutului național, precum și cu terții sunt stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare a institutului național.

(1) Activitatea curentă a institutului național este condusă de directorul general, numit prin ordin al conducătorului organului administrației publice coordonator, cu avizul Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, conform rezultatelor concursului organizat potrivit prevederilor metodologiei elaborate în acest scop de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării și aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(2) Directorul general, numit în condițiile alin. (1) , încheie un contract de management cu conducătorul autorității publice în coordonarea căreia funcționează institutul național, conform metodologiei prevăzute la alin. (1) *).

(1) Prin hotărârea Guvernului de înființare sau reorganizare a institutului național se stabilesc bunurile din domeniul public prevăzute de Legea nr. 213/1998 , cu modificările ulterioare, bunurile din proprietatea privată a statului, administrate de institut, precum și bunurile proprii dobândite în condițiile legii sau realizate din venituri proprii, după caz.

(2) Institutul național administrează, cu diligența unui bun proprietar, bunuri proprietate publică și privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, precum și bunurile proprii dobândite în condițiile legii sau realizate din venituri proprii.

(3) Pentru valorificarea rezultatelor proprii de cercetaredezvoltare, institutul național poate înființa societăți comerciale sau poate dobândi acțiuni sau părți sociale în cadrul unor societăți comerciale, conform legii, cu acordul consiliului de administrație și al consiliului științific al institutului. Pentru aceasta, institutul își poate angaja exclusiv experiența științifică și tehnologică acumulată, metode, tehnici, scheme, planuri, procedee, rețete sau alte forme de cunoaștere și experiență, inclusiv cele protejate prin titluri de proprietate intelectuală.

(1) Profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit se utilizează după cum urmează:

(2) În situația în care sumele prevăzute la alin. (1) nu sunt utilizate cu destinația stabilită prin prezenta ordonanța, ele se reportează în vederea utilizării în anul următor.

(1) În situația în care în cursul unui an încasările din veniturile institutului național nu sunt suficiente pentru acoperirea plăților ocazionate de cheltuielile curente, acesta poate contracta credite bancare în valoare de cel mult 20% din veniturile brute realizate în anul precedent.

(2) Contractarea de credite peste plafonul stabilit se face cu aprobarea organului administrației publice centrale coordonator.

(1) În cazul angajării răspunderii contractuale sau delictuale a institutului național creditorii pot cere executarea silită numai asupra bunurilor proprii ale acestuia.

(2) Bunurile proprietate publică și privată a statului sunt inalienabile și nu pot fi constituite drept garanții.

(1) Institutul național hotărăște cu privire la investițiile ce urmează să fie realizate potrivit obiectului sau de activitate, finanțarea efectuându-se din surse proprii și credite bancare, cu excepția investițiilor care intra sub incidenta art. 20 și art. 49 alin. (5) .

(2) Execuția investițiilor se adjudecă potrivit legii care reglementează achizițiile publice.