(1) În scopul revitalizării și evitării deschiderii procedurii insolvenței, debitorii, persoane juridice de drept public sau privat, cu excepția instituțiilor publice definite potrivit art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și a unităților administrativ-teritoriale, aflați în dificultate financiară și pentru care există riscul intrării în insolvență, își pot restructura obligațiile bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2021 și neachitate până la data emiterii certificatului de atestare fiscală, precum și obligațiile bugetare accesorii.
(2) Prin obligații bugetare, în sensul prezentului capitol, se înțelege obligația de plată a oricăror sume care se cuvin bugetului general consolidat și/sau bugetelor autorităților publice centrale și locale individualizată în titluri executorii emise potrivit legii, existente în evidența organului fiscal central, în vederea recuperării.
(2¹) În sensul prezentului capitol, sunt considerate obligații bugetare și obligațiile de plată aferente sumelor acordate, în perioada stării de urgență, cu titlul de împrumut din venituri rezultate din privatizare înregistrate în contul curent general al Trezoreriei Statului, individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și transmise spre recuperare organului fiscal central, care nu privesc sume ce fac obiectul ajutorului de stat.
(3) Sunt obligații bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2021 și obligațiile bugetare declarate de debitor sau stabilite de organul fiscal competent prin decizie după data de 1 ianuarie 2022 aferente perioadelor fiscale de până la data de 31 decembrie 2021.
(4) Restructurarea obligațiilor bugetare se aplică și pentru obligațiile bugetare principale și accesorii stabilite de alte organe decât organele fiscale, precum și pentru amenzile de orice fel, transmise spre recuperare organelor fiscale centrale după data de 1 ianuarie 2022 până la data eliberării certificatului de atestare fiscală potrivit art. 3 alin. (3) .
(5) Nu formează obiect al restructurării următoarele obligații bugetare:
a) obligațiile bugetare care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, intră sub incidența art. 167 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură fiscală, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la buget;
b) obligațiile bugetare stabilite prin acte administrative care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condițiile art. 14 sau 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare. În cazul în care suspendarea executării actului administrativ încetează după data aprobării planului de restructurare și comunicarea deciziei de înlesnire la plată, debitorul poate solicita includerea în înlesnirea la plată a obligațiilor bugetare ce au făcut obiectul suspendării sau luarea altor măsuri de restructurare a obligațiilor bugetare. În acest scop, organul fiscal competent comunică debitorului o înștiințare de plată privind obligațiile bugetare individualizate în acte administrative pentru care a încetat suspendarea executării, precum și deciziile referitoare la obligațiile accesorii aferente;
c) obligațiile bugetare principale și accesorii care reprezintă ajutor de stat de recuperat, acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat, cele care reprezintă fonduri europene sau fonduri publice naționale aferente fondurilor europene, precum și cele care reprezintă taxe vamale, accize și taxă pe valoarea adăugată pentru care administrarea, cu excepția inspecției fiscale și a executării silite, revine Autorității Vamale Române;
d) obligațiile bugetare rămase de plată ca urmare a unei restructurări acordate în temeiul prezentei ordonanțe, pentru care a eșuat planul de restructurare potrivit art. 13 alin. (1) .
e) obligațiile fiscale care reprezintă accize.
(6) Pentru obligațiile prevăzute la alin. (5) lit. b) , debitorii pot renunța la efectele suspendării actului administrativ fiscal pentru a beneficia de posibilitatea restructurării obligațiilor bugetare potrivit prezentului capitol. În acest caz, debitorii trebuie să depună o cerere de renunțare la efectele suspendării actului administrativ fiscal odată cu notificarea prevăzută la art. 3 .
(7) Dispozițiile prezentului capitol sunt aplicabile și următorilor debitori:
a) debitorii care pierd eșalonarea la plată întrucât disponibilitățile bănești ale acestora, previzionate pe perioada de derulare a eșalonării, nu permit susținerea acesteia;
b) debitorii care au garantate obligațiile bugetare potrivit art. 210-211 și art. 235 din Codul de procedură fiscală .