(1) În situația în care organul fiscal competent constată că debitorul poate beneficia de eșalonarea la plată potrivit Codului de procedură fiscală , emite decizie de respingere a solicitării de restructurare a obligațiilor bugetare și soluționează cererea potrivit dispozițiilor art. 184-209 din Codul de procedură fiscală . În acest caz, organul fiscal verifică condițiile de acordare a eșalonării la plată, cu excepția condiției prevăzute la art. 186 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală , care a fost verificată potrivit art. 5 alin. (3) lit. a) .
(2) În cazul în care organul fiscal competent constată îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 2 , precum și condițiile prevăzute la art. 5 alin. (3) lit. b)-d) , emite decizie prin care aprobă restructurarea obligațiilor bugetare.
(3) În cazul în care planul de restructurare conține măsura de înlesnire la plată, eventual combinată cu măsura de anulare, în parte, a unor obligații bugetare principale și/sau cu celelalte măsuri de restructurare a obligațiilor bugetare, organul fiscal procedează astfel:
a) emite decizie de înlesnire la plată a obligațiilor bugetare principale. Graficul de plată stabilit în planul de restructurare face parte integrantă din decizia de înlesnire la plată;
b) emite decizie de amânare la plată a dobânzilor, penalităților și a tuturor accesoriilor datorate de debitor aferente obligațiilor bugetare principale care constituie obiect al restructurării la plată, cu excepția obligațiilor accesorii aferente obligațiilor bugetare principale prevăzute la art. 1 alin. (5) lit. c) și d) , care trebuie plătite potrivit art. 4 alin. (6) lit. b) pct. (i) și (ii) . Se emite această decizie și în situația în care obligațiile bugetare principale prevăzute la art. 1 alin. (1) , (3) și (4) sunt stinse până la data eliberării certificatului de atestare fiscală;
c) emite decizie de amânare la plată a obligațiilor bugetare principale propuse a fi anulate.
(4) În situația în care organul fiscal competent constată că debitorul nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 5 alin. (3) lit. b) sau c) , solicită debitorului efectuarea corecțiilor necesare. În cazul în care în termen de 30 de zile de la data solicitării nu sunt efectuate corecțiile, organul fiscal competent emite decizie de respingere a solicitării de restructurare a obligațiilor bugetare, fără a fi afectat dreptul debitorului de a depune o nouă solicitare în termenul prevăzut la art. 22 .
(5) În situația în care organul fiscal competent constată că debitorul nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c)-f) , emite decizie de respingere a solicitării de restructurare a obligațiilor bugetare.
(6) Obligațiile bugetare care fac obiect al restructurării nu sunt considerate obligații restante.