(1) Obiectul constatarii existentei creanțelor bugetare îl constituie stabilirea neregulilor, prejudiciilor și/sau a persoanelor juridice ori fizice debitoare, ca urmare a nerespectarii legalității, conformitatii și regularitatii utilizarii și administrarii fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinantare aferente.
(2) Constituie titlu de creanta:
a) actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creantele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare;
b) hotărârea judecătorească definitivă și irevocabila, prin care se stabileste obligația de plată privind creantele bugetare rezultate din nereguli.
(3) Creanțele bugetare rezultate din nereguli, inclusiv accesoriile datorate conform contractelor sau altor angajamente legale prin care se utilizează fondurile comunitare și cofinanțarea aferentă, înscrise în titlul de creanță specificat la alin. (2) lit. a), se stabilesc în moneda utilizată pentru efectuarea plăților în cadrul contractului ori altor angajamente legale sau acordului de finanțare și în lei, utilizându-se cursul de referință comunicat de Banca Națională a României, valabil la data emiterii titlului de creanță.
(4) Titlul de creanta specificat la alin. (2) lit. a) constituie instiintare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscala, precum și elemente specifice, acolo unde este necesar.
(5) Titlul de creanta se comunică debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala.
(6) Împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.