(1) Studiile de fundamentare privind evaluarea resursei culturale a imobilului care fac parte din documentația supusă avizării sunt studii științifice elaborate de specialiști sau experți atestați conform dispozițiilor art. 26 alin. (1) pct. 17.

(2) Studiile de fundamentare privind evaluarea resursei culturale cuprind cel puțin:

a) datele istorice, cu marcarea etapelor semnificative de evoluție a imobilului;

b) evaluarea, în baza criteriilor de clasare, a imobilului și a părților acestuia;

c) identificarea justificată a părților de imobil care, pentru a nu altera caracterul general al bunului cultural imobil:

(i) nu pot fi transformate;

(ii) pot suferi transformări limitate;

(iii) pot suferi transformări majore sau pot fi substituite ori eliminate;

(iv) trebuie eliminate, în considerarea caracterului lor nociv sau parazitar;

d) identificarea impactului vizual și tehnic asupra vecinătăților intervențiilor propuse în proiectul supus avizării;

e) identificarea restricțiilor (identificarea limitărilor generale de gabarit, de configurare a volumului, de finisaj și a altor restricții specifice elementelor purtătoare de valoare culturală a imobilului) pe care intervențiile proiectate trebuie să le respecte, precum și a permisivităților de intervenție.