(1) Contractul de garanție financiară poate cuprinde următoarele clauze referitoare la:
a) obligația punerii la dispoziție a unei garanții financiare sau a unei garanții financiare suplimentare, în funcție de variația valorii garanției financiare ori a valorii obligațiilor financiare garantate;
b) dreptul de a retrage garanția financiară constituită prin schimbarea sau înlocuirea acesteia cu o garanție financiară de aceeași valoare.
(2) În măsura în care contractul de garanție financiară cuprinde clauze în sensul celor prevăzute la alin. (1), punerea la dispoziție a garanției financiare, garanției financiare suplimentare sau înlocuirea garanției financiare, în temeiul obligației, respectiv dreptului decurgând din asemenea clauze, nu va putea fi declarată nulă sau anulabilă numai pe motiv că a fost realizată în următoarele condiții:
a) punerea la dispoziție a avut loc în ziua începerii măsurii de reorganizare ori procedurii de lichidare, dar înaintea pronunțării deciziei sau ordinului prin care a început această măsură/procedură ori în cursul unei perioade determinate anterioare datei începerii măsurii/procedurii, perioadă stabilită potrivit dispozițiilor legale care reglementează aceste măsuri/proceduri în raport cu această dată sau în raport cu momentul pronunțării oricărei decizii sau ordin ori al întreprinderii oricărui act în legătură cu o astfel de măsură sau procedură ori în cursul acestora;
b) obligațiile financiare garantate au luat naștere anterior datei punerii la dispoziție a garanției financiare, a garanției suplimentare sau substituirii ori înlocuirii garanției financiare inițiale.