Atât beneficiarul, cât și furnizorul garanției financiare trebuie să aparțină oricăreia dintre următoarele categorii: 1. entitățile din sectorul public din România și din statele membre care au atribuții sau rol în gestionarea datoriei publice; și 2. entitățile din sectorul public din România și din statele membre autorizate să dețină conturi pentru clienți; 1. o instituție de credit, astfel cum a fost definită în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare; 2. o firmă de investiții, astfel cum a fost definită în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare; 3. o instituție financiară, astfel cum a fost definită în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare; 4. o societate comercială de asigurare, de asigurarereasigurare și de reasigurare, precum și intermediari în asigurări, astfel cum au fost definiți acești termeni în Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare; 5. un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, astfel cum acesta a fost definit în Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare; 6. o societate de administrare a investițiilor, astfel cum aceasta a fost definită în Legea nr. 297/2004 , cu modificările și completările ulterioare;
a) o autoritate publică, cu excepția entităților care bene ficiază de garanția statului și care nu se află sub incidența prevederilor lit. b)-d), inclusiv:
b) o bancă centrală, Banca Centrală Europeană, Banca Reglementelor Internaționale, o bancă de dezvoltare multilaterală, Fondul Monetar Internațional și Banca Europeană de Investiții;
c) o instituție financiară supusă supravegherii prudențiale, inclusiv:
d) o contraparte centrală, un agent de decontare sau o casă de compensație, astfel cum acestea sunt definite de lege, și o persoană juridică ori o altă entitate fără personalitate juridică, cu excepția persoanelor fizice, care acționează în numele ori pe seama uneia sau mai multor persoane care includ orice deținător de obligațiuni ori de alte titluri de împrumut sau orice altă instituție dintre cele definite în prezentul articol.