privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, republicată, cu modificările ulterioare, și dispozițiilor naționale referitoare la condițiile contractuale neloiale, debitorul care este parte într-o convenție din care rezultă o creanță privată poate să renunțe în mod valid, prin înscris sau altă formă echivalentă din punct de vedere juridic, la:
(1) Încheierea, valabilitatea, prioritatea, opozabilitatea, executarea sau admiterea ca probă a contractului de garanție financiară, precum și punerea la dispoziție a garanției financiare nu sunt condiționate de îndeplinirea vreunei formalități.
(2) Contractelor de garanție financiară și garanțiilor financiare prevăzute de prezenta ordonanță nu le sunt aplicabile dispozițiile referitoare la ipotecile mobiliare cuprinse în Codul civil.
(4) Nu reprezintă formalități, în sensul alin. (1), următoarele:
a) punerea la dispoziție a garanției financiare;
b) probarea prin înscris a punerii la dispoziție a garanției financiare;
c) probarea prin înscris sau altă formă echivalentă, din punct de vedere juridic, a contractului de garanție financiară.
(5) Fără a aduce atingere dispozițiilor Legii nr. 193/2000
a) drepturile sale de compensare a obligațiilor sale față de creditorii creanței private sau față de persoanele cărora respectiva creanță privată le-a fost pusă la dispoziție drept garanție;
b) drepturile care îi revin în temeiul normelor privind secretul bancar, care ar putea prejudicia sau limita posibilitatea creditorului care este parte într-o convenție din care rezultă o creanță privată de a oferi informații cu privire la creanța privată sau debitor, în scopul utilizării acelei creanțe private drept garanție.