(1) Venitul lunar de completare prevăzut la art. 7 lit. c) se stabilește odată cu indemnizația de șomaj și este egal cu diferența dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mult decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, comunicat de Institutul Național de Statistică, și nivelul indemnizației de șomaj.
(2) Venitul de completare se acordă lunar, pe perioade stabilite diferențiat, în funcție de vechimea în muncă a persoanelor concediate în condițiile prezentei ordonanțe, după cum urmează:
a) 12 luni, pentru salariații care au o vechime în muncă de până la 15 ani;
b) 13 luni, pentru salariații care au o vechime în muncă cuprinsă între 15 și 25 de ani;
c) 15 luni, pentru salariații care au o vechime în muncă de peste 25 de ani.
(3) După expirarea perioadei de acordare a indemnizației de șomaj, persoanele concediate în condițiile prezentei ordonanțe beneficiază, până la încheierea perioadei prevăzute la alin. (2), de un venit lunar de completare egal cu salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mult decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, comunicat de Institutul Național de Statistică.