Text integral · 22 articole
(1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează măsurile, procedurile și repararea daunelor în scopul asigurării respectării drepturilor de proprietate industrială.
(2) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență expresia drepturi de proprietate industrială include toate drepturile reglementate de legislația națională, comunitară, precum și de tratatele și de convențiile internaționale în domeniu la care România este parte.
(1) Fără a aduce atingere mijloacelor mai favorabile titularilor de drepturi prevăzute în legislația comunitară sau națională, măsurile, procedurile și repararea daunelor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență se aplică pentru orice fapte de încălcare a unui drept de proprietate industrială, așa cum sunt prevăzute prin legislația comunitară și/sau națională.
(2) Prezenta ordonanță de urgență nu afectează obligațiile decurgând din convențiile, tratatele și acordurile la care România este parte și, în special, cele decurgând din Acordul TRIPS, inclusiv cele referitoare la procedurile penale și sancțiunile aplicabile.
(3) De asemenea, nu sunt afectate dispozițiile de drept comun și nici dispozițiile legilor speciale referitoare la procedurile penale sau sancțiunile aplicabile în caz de încălcare a drepturilor de proprietate industrială protejate.
(1) Măsurile, procedurile și repararea daunelor, reglementate prin legile de proprietate industrială, vor fi aplicate de instanțele judecătorești competente.
(2) Măsurile, procedurile și repararea daunelor trebuie să fie efective, proporționale cu drepturile încălcate, descurajatoare și să fie aplicate astfel încât să se evite crearea de obstacole în calea comerțului legitim și totodată să ofere protecție împotriva folosirii abuzive a acestora.
Au calitatea de a cere aplicarea măsurilor, procedurilor și repararea daunelor următoarele persoane:
a) titularii drepturilor de proprietate industrială, potrivit dispozițiilor legislației aplicabile;
b) orice persoană autorizată să utilizeze drepturile de proprietate industrială, în special beneficiarii de licențe.
c) persoanele titulare ale unui drept de proprietate industrială protejat printr-un brevet de invenție acordat de statul român și succesorii lor în drept, deținut în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cărora le-au fost încălcate drepturile patrimoniale conferite de brevet prin exploatarea invenției în mod abuziv, fără consimțământul titularului sau prin orice fapte de încălcare a drepturilor acestuia.
(1) Acțiunile în justiție introduse de persoanele prevăzute la art. 4 lit. c) sunt scutite de la plata taxelor de timbru.
(2) Litigiile având ca obiect măsurile reparatorii pentru persoanele prevăzute la art. 4 lit. c) sunt de competența Tribunalului București.
(1) La solicitarea unei părți care a prezentat elemente de probă, în mod rezonabil accesibile și suficiente în susținerea afirmațiilor sale și dacă aceste elemente se află sub controlul părții adverse, instanța judecătorească competentă poate să ordone ca aceste elemente de probă să fie produse de partea adversă, sub rezerva asigurării protecției informațiilor confidențiale.
(2) În cazul încălcărilor drepturilor de proprietate industrială protejate, săvârșite la scară comercială, instanțele judecătorești competente pot, la cererea unei părți, să ordone comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale, care se găsesc sub controlul părții adverse, sub rezerva ca protecția informațiilor confidențiale să fie asigurată.
(1) Înainte de judecarea fondului cauzei, având ca obiect un drept de proprietate industrială protejat, instanța judecătorească competentă poate, la cererea unei părți care a prezentat elemente de probă, conform prevederilor art. 5 alin. (1) , în susținerea afirmațiilor sale din care rezultă că o încălcare a avut loc ori că această încălcare este iminentă, să ordone măsuri provizorii, rapide și eficiente, pentru conservarea elementelor de probă pertinente cauzei, sub condiția ca protecția informațiilor confidențiale să fie asigurată.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot include descrierea detaliată cu sau fără prelevare de eșantioane, sechestrul mărfurilor litigioase și, după caz, al materialelor și instrumentelor utilizate pentru a produce și/sau a distribui aceste mărfuri, precum și documentele în legătură cu acestea.
(3) Măsurile de conservare a probelor sunt dispuse de instanțele judecătorești competente potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă privitoare la măsurile provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală.
(4) Abrogat.
(5) Abrogat.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
(1) Încuviințarea măsurilor de conservare a probelor va fi făcută de instanța judecătorească competentă, sub condiția constituirii de către reclamant a unei garanții adecvate, stabilită de instanță și destinată să acopere un eventual prejudiciu suferit de pârât, în cazurile prevăzute la alin. (3).
(2) Dacă reclamantul nu a formulat o acțiune în justiție, în scopul de a obține o decizie pe fondul cauzei, pârâtul poate cere instanței judecătorești competente, într-un termen care să nu depășească 20 de zile lucrătoare sau 31 de zile calendaristice, dacă acesta din urmă este mai lung, anularea măsurilor de conservare a probelor, inclusiv daunele-interese suferite de pârât cu ocazia măsurilor ordonate.
(3) În cazul în care măsurile de conservare a probelor sunt anulate ori încetează să mai fie aplicabile din orice motive de acțiune sau omisiune a reclamantului ori în cazul în care ulterior încuviințării măsurii de către instanța judecătorească s-a constatat că nu a avut loc o încălcare sau o amenințare cu încălcarea unui drept de proprietate industrială protejat, instanța judecătorească este competentă să ordone reclamantului, la cererea pârâtului, să acorde acestuia din urmă o despăgubire corespunzătoare prejudiciului cauzat ca urmare a măsurilor ordonate.
(4) În cursul desfășurării judecății procesului instanța de judecată poate să dispună măsuri privind protecția identității martorilor, în condițiile legii.
(1) În cadrul unei acțiuni în justiție având ca obiect încălcarea unui drept de proprietate industrială și ca urmare a unei cereri a reclamantului, justificată și proporțională în raport cu cauza, instanța judecătorească competentă poate să ordone ca informații privind originea și rețelele de distribuție a mărfurilor sau serviciilor, care aduc atingere unui drept de proprietate industrială protejat, să fie furnizate de către persoana care a încălcat un drept protejat sau de către orice altă persoană care:
a) deține în scop comercial mărfuri contrafăcute;
b) utilizează în scop comercial servicii contrafăcute;
c) a fost găsită în timp ce utiliza servicii contrafăcute la scară comercială;
d) furnizează, în scop comercial, servicii utilizate în activități de contrafacere; sau
e) a fost semnalată, de către o persoană prevăzută la lit. a) , b) sau c) , ca intervenind în producerea, fabricarea ori distribuirea mărfurilor sau în furnizarea serviciilor.
(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) trebuie să cuprindă, după caz:
a) numele și adresele producătorilor, fabricanților, distribuitorilor, furnizorilor și ale celorlalți deținători anteriori de mărfuri sau servicii, precum și ale angrosiștilor destinatari și ale vânzătorilor de marfă cu amănuntul;
b) informații privind cantitățile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum și prețul obținut pentru mărfurile sau serviciile respective.
(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții legale în baza cărora:
a) se acordă titularului dreptul de a primi o informație mai extinsă;
b) este reglementată utilizarea în materie civilă sau penală a informațiilor comunicate potrivit dispozițiilor prezentului articol;
c) este reglementată responsabilitatea pentru abuz privind dreptul la informație;
d) se dă posibilitatea de a refuza să furnizeze informații care ar constrânge o persoană prevăzută la alin. (1) să admită propria participare sau o participare a rudelor apropiate la o încălcare a unui drept de proprietate industrială protejat; sau
e) este reglementată protecția confidențialității surselor informației sau prelucrarea datelor cu caracter personal.
(1) Instanța judecătorească competentă poate, la cererea motivată a reclamantului, să ordone măsuri provizorii împotriva persoanei care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, în scopul de a preveni orice încălcare iminentă cu privire la acest drept, respectiv:
a) să interzică cu titlu provizoriu ca încălcarea presupusă să mai continue; sau
b) să constituie o garanție destinată să asigure despăgubirea titularului dreptului protejat.
(2) Măsurile provizorii prevăzute la alin. (1) pot fi ordonate și împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terț în scop de încălcare a unui drept de proprietate industrială protejat.
(3) La cererea reclamantului, instanțele judecătorești competente pot să ordone sechestrul mărfurilor bănuite că ar aduce atingere unui drept de proprietate industrială protejat pentru a împiedica introducerea lor sau circulația lor în circuitele comerciale.
(4) În cazul unei încălcări săvârșite în activități comerciale, instanța judecătorească competentă poate să ordone, dacă partea vătămată dovedește că există circumstanțe care ar putea face imposibilă recuperarea daunelor-interese, sechestrul bunurilor mobiliare și imobiliare ale persoanei care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, inclusiv blocarea conturilor bancare și a altor bunuri. În același scop se poate ordona comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale ori accesul la informații pertinente cauzei.
(5) Instanța judecătorească competentă poate cere reclamantului, în cadrul măsurilor prevăzute la alin. (1)-(4) , să furnizeze orice element de probă, în scopul de a-și forma convingerea că acesta este titularul dreptului și că acest drept i-a fost încălcat ori o astfel de încălcare este iminentă.
Măsurile provizorii prevăzute la art. 9 alin. (1)-(4) sunt dispuse de instanțele judecătorești competente potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă privitoare la măsurile provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală.
(1) Pe lângă daunele-interese ce pot fi obținute de către titularul al cărui drept de proprietate industrială protejat i-a fost încălcat, instanța judecătorească competentă poate să ordone, la cererea reclamantului, în privința mărfurilor despre care se constată că aduc atingere dreptului de proprietate industrială protejat și, după caz, în privința materialelor și instrumentelor care au servit, în principal, la crearea sau fabricarea mărfurilor, următoarele măsuri:
a) retragerea din rețelele circuitelor comerciale;
b) scoaterea definitivă din circuitele comerciale; sau
c) distrugerea.
(2) Instanța judecătorească competentă va ordona cu privire la măsurile prevăzute la alin. (1) ca acestea să fie puse în aplicare pe cheltuiala persoanei care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, afară de situația în care există motive speciale care să împiedice acest fapt.
(3) În examinarea cererii privind instituirea măsurilor corective prevăzute la alin. (1) instanța judecătorească competentă va ține seama atât de proporționalitatea dintre gravitatea faptei și măsurile corective ce vor fi ordonate, cât și de interesele terților.
(1) Când printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat o încălcare a unui drept de proprietate industrială protejat, instanța judecătorească competentă va putea să interzică, printr-o ordonanță președințială, persoanei care a încălcat acest drept continuarea faptelor sale de încălcare.
(2) Nerespectarea măsurii interzicerii, prevăzută la alin. (1) , este considerată o nouă încălcare a dreptului de proprietate industrială în cauză, iar împotriva acestei încălcări se poate dispune una dintre măsurile prevăzute la art. 11 .
(1) La cererea persoanei care a încălcat un drept de proprietate industrială și care este pasibilă de a fi obligată la una dintre măsurile sau interzicerile prevăzute la art. 11 și 12 , instanța judecătorească poate să ordone acestei persoane plata către partea vătămată a unei despăgubiri în locul aplicării măsurii respective.
(2) Instanța va proceda potrivit prevederilor alin. (1) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) persoana a acționat fără intenție și din imprudență;
b) executarea măsurilor ce ar trebui ordonate ar cauza pentru acea persoană un prejudiciu disproporționat în raport cu fapta săvârșită;
c) plata unei despăgubiri prevăzută la alin. (1) este, în mod rezonabil, satisfăcătoare.
(1) La cererea părții vătămate, instanța judecătorească competentă va ordona persoanei care cu intenție a desfășurat o activitate de contrafacere să plătească titularului dreptului încălcat daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care acesta l-a suferit, în mod real, ca urmare a încălcării săvârșite.
(2) La stabilirea daunelor-interese instanța judecătorească va lua în considerare:
a) toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, în special, pierderea câștigului suferită de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat și, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat; sau
b) cu titlu de alternativă, atunci când este cazul, fixarea unei sume forfetare pentru daunele-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel puțin suma redevențelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate, dacă persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat ar fi cerut autorizația de a utiliza dreptul de proprietate în cauză.
(3) Când persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat a desfășurat o activitate de contrafacere, cu intenție, instanța judecătorească competentă poate să ordone acoperirea beneficiilor sau plata daunelor-interese susceptibile a fi prestabilite.
Cheltuielile de judecată stabilite de instanța de judecată, în mod rezonabil și proporțional cu cauza respectivă, și care au fost efectuate de partea care a câ☺tigat procesul vor fi suportate de partea care a pierdut procesul.
(1) În cadrul acțiunilor în justiție introduse pentru încălcarea unui drept de proprietate industrială protejat, instanța judecătorească competentă poate să ordone, la cererea reclamantului și pe cheltuiala persoanei care a încălcat dreptul protejat, măsuri corespunzătoare în scopul difuzării informației privind hotărârea judecătorească, inclusiv afișarea acesteia, precum și publicarea integrală sau parțială a hotărârii.
(2) Instanța judecătorească competentă va putea ordona și măsuri suplimentare de publicitate corespunzătoare împrejurărilor speciale, inclusiv o publicitate de mare amploare.
Fără a se aduce atingere dispozițiilor din prezenta ordonanță de urgență privind măsurile, procedurile și reparațiile de natură civilă și administrativă, sunt aplicabile și celelalte sancțiuni civile și penale stabilite de dreptul comun și legile speciale de proprietate industrială.
(1) În scopul sprijinirii acțiunilor de respectare a drepturilor de proprietate industrială, asociațiile sau organizațiile de întreprinzători ori profesioniști pot elabora coduri de conduită la nivel comunitar, în special, preconizând utilizarea pe discuri optice a unui cod permițând identificarea originii fabricării.
(2) Codurile de conduită elaborate potrivit alin. (1) , precum și evaluările eventuale referitoare la aplicarea acestora vor fi transmise Comisiei de proiecte de coduri de conduită la nivel național sau comunitar.
Autoritățile prevăzute la art. 20 informează de îndată Comisia Europeană cu privire la măsurile legislative sau administrative, în scopul transpunerii directivei menționate la art. 21 , precum și cu privire la orice act normativ național adoptat în domeniul acestei directive și transmit Comisiei Europene, până cel târziu la data de 29 aprilie 2009, un raport privind implementarea măsurilor de transpunere a directivei.
În scopul îndeplinirii obligațiilor decurgând din art. 19 , precum și în scopul cooperării, în special, pentru schimbul de informații dintre România și Comisia Europeană se desemnează, în calitate de corespondent național, însărcinat cu toate problemele referitoare la punerea în aplicare a directivei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prezenta ordonanță de urgență transpune Directiva nr. 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 referitoare la respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157 din 30 aprilie 2004.