(1) Creanțele rezultate din drepturile furnizorilor de bunuri, prestatorilor de servicii/executanților de lucrări, subcontractorilor care dețin contracte legal încheiate cu autoritatea contractantă sau cu executantul de lucrări pentru proiectele de infrastructură prevăzute la art. 1 pot face obiectul unor contracte de cesiune legal încheiate cu instituțiile financiare, cu respectarea prevederilor art. 6¹ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru a asigura lichiditățile necesare implementării proiectelor de infrastructură sau pentru derularea oricăror operațiuni necesare implementării proiectelor cu acordul autorității contractante sau al executantului de lucrări, după caz. În situația încheierii contractelor de cesiune de creanțe autoritatea contractantă sau, după caz, executantul de lucrări are calitatea de debitor cedent conform legii.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 2.389 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată , cu modificările ulterioare, creanțele rezultate din drepturile furnizorilor de bunuri, prestatorilor de servicii/executanților de lucrări, subcontractorilor, cesionate potrivit prevederilor alin. (1) pot face obiectul unor garanții mobiliare pentru înscrierea de ipotecă conform legii. În această situație contractele de achiziție publică trebuie să prevadă datele de identificare ale subcontractanților/ prestatorilor de servicii/furnizorilor de materiale, precum și orice alte date necesare pentru înscrierea de ipotecă în sistemul de garanții mobiliare pentru obținerea de credite bancare în scopul implementării proiectelor de infrastructură.