(1) Cetățeanul Uniunii Europene sau membrul de familie al acestuia nu poate fi expulzat într-un stat în care există temeri justificate că viața îi este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante.
(2) Interdicția de expulzare durează până la dispariția motivelor pe care a fost întemeiată.
(3) Constatarea situațiilor prevăzute la alin. (1) este de competența instanței de judecată, în urma comunicării efectuate de către Oficiul Român pentru Imigrări.